Povestea devine contemporană și prin referințele la criza refugiaților începută acum șapte ani, care azi primește o nouă dimensiune prin războiul din Ucraina. Văzând filmul, copiii pot nu doar să afle cine a fost Anne Frank, dar și să înțeleagă că e important să salvezi măcar un suflet.
Where Is Anne Frank rulează în cinematografele din România din 20 mai 2022 (distribuit de Independența Film).
O carte cu impact de la prima ediție, acum 75 de ani
Am fost un copil cuminte, dar două lucruri nu m-am putut abține să nu fur. O dată liliac, dar proprietarul m-a văzut și a fugit după mine prin cartier, ceea ce m-a speriat îngrozitor (nu m-a prins, însă). A doua oară am rupt poza Annei Frank din jurnalul ei luat de la bibliotecă, jurnal pe care l-am terminat în lacrimi. M-a impresionat atât de tare, încât am scris în caietul meu despre cărți câteva rânduri patetice, încheind cu: "Noapte bună, dragă Anne!", și i-am pus poza între foi. O am și azi. Acesta e motivul pentru care n-o să cumpăr jurnalul în ediție definitivă (și cu mai multe fotografii), scos recent de Humanitas. Pentru mine Jurnalul Annei Frank e unul singur, cel citit la 14 ani într-o carte pe care am returnat-o. Nu l-am mai citit de atunci și nici nu simt nevoia; fetița de 14 ani l-a asimilat bine.
Suntem cu toții impresionați atunci când o viață e curmată prematur, dar unele vieți scurte au un așa mare ecou încât par să fi fost croite tocmai pentru a-i ajuta pe ceilalți. La fel s-a întâmplat și cu Chris McCandless, tânărul mort în Alaska după ce-și împlinise visul de a trăi în sălbăticie și al cărui destin imortalizat de cartea Into the Wild / În sălbăticie, de Jon Krakauer și, ulterior, de filmul regizat de Sean Penn, îi deslușește fiecăruia detalii despre propriul destin, despre propriile vise. Îi vorbește fiecăruia despre el. Poate că de aceea Jurnalul Annei Frank a avut un atât de mare impact asupra tuturor generațiilor de cititori începând cu prima ediție, cea de acum 75 de ani.
Și mai e un lucru important: forța imaginii. Dacă nu aș fi văzut cum arăta Anne Frank, în mod sigur nu aș fi fost atât de impresionată de povestea ei. Pe asta a mizat și Ari Folman când a decis să realizeze un film de animație despre Anne Frank la cererea fundației Anne Frank Fonds din Basel, fondată în 1963 de tatăl Annei Frank, Otto Frank. Ca tată, Folman știa că puștii de azi au altă relație cu imaginea decât maturii. Poate că cei mici nu ar mai citi azi Jurnalul Annei Frank, dar mai ușor ar vedea un film de animație despre ea.
În 2021, după ce am văzut Where Is Anne Frank la Festivalul de la Cannes, unde a avut premiera mondială în Selecția Oficială, am participat la un interviu cu Ari Folman, care a fost publicat de Libertatea aici.
În acest interviu, Folman mărturisea că a făcut filmul anume pentru copii și că vrea să-l arate în școli pentru a fi văzut de un public tânăr cât mai larg. De altfel, regizorul israelian distins cu Globul de Aur și nominalizări la Oscar și BAFTA pentru o altă animație (pentru publicul matur), Waltz with Bashir / Vals cu Bashir (2008), a promis că de acum înainte nu va mai face decât filme pentru copii, pentru că doar ei merită extraordinarul efort financiar și organizatoric cerut de un lungmetraj de animație.
La Cannes s-a scris foarte de bine despre film și toată lumea a lăudat felul în care arată precum și ingeniozitatea de a lega povestea Annei Frank de refugiații de azi. Nu am înțeles până nu am început să scriu acest text de ce filmul nu mi-a rămas în cap și de ce, deși nu mi-a displăcut, nici nu m-a impresionat prea tare. De fapt, era simplu: nu sunt în publicul țintă. Eu am asimilat-o pe Anne Frank atunci când i-am citit jurnalul în copilărie și ea rămâne pentru mine fetița din poza alb-negru furată din carte și care are și semnătura ei, ca și cum ar fi fost făcută pentru posteritate.
Faceți tot ce vă stă în putință să salvați măcar un suflet
Copiii de azi au, în schimb, posibilitatea să-și creeze propria imagine despre Anne Frank prin intermediul acestui film în culori frumoase și care nu întâmplător e plasat în prezent, când la Anne Frank Haus din Amsterdam, prietena imaginară despre care scrie Anne în jurnal, Kitty, iese din paginile cărții și pornește în căutarea ei.
Filmul are cu atât mai multe șanse de a fi înțeles de copii cu cât războiul din Ucraina a adăugat o nouă dimensiune crizei refugiaților, iar ei sunt marcați de știrile și imaginile din Ucraina pe care le aud și le văd. Where Is Anne Frank i-ar putea ajuta să se recalibreze emoțional în fața tragediei atâtor morți și refugiați, înțelegând că nu poți salva pe toată lumea, dar că e suficient să faci atât cât poți.
"Faceți tot ce vă stă în putință să salvați măcar un suflet", e replica cea mai importantă a filmului, care le poate fi de folos și maturilor care se simt neputincioși în fața acestei suferințe colective inimaginabile.
M-am întors la caietul de lectură pentru a-mi aminti ce am luat din Jurnalul Annei Frank la 14 ani. "Am înțeles că trebuie să ai încredere în tine și mult curaj ca să trăiești demn în viață", scria adolescenta care plângea mult și pe ascuns. Peste ani, doar în Jurnalul lui Mihail Sebastian am mai găsit atâta demnitate și încredere în bunătatea primordială a oamenilor.