O comedie plină de empatie - Amatorzy / Amateurs la Vistula Film Festival - Festivalul Filmului Polonez, 2022

Krzysiek (Wojciech Solarz) este regizorul unei trupe de teatru neobișnuită: actori cu sindromul Down. Formula comună ar fi fost "care suferă de" însă, în povestea veselă a filmului, descrierea cere să fie neutră, dacă nu chiar pozitivă: departe de a fi un lucru de invidiat, acel cromozom în plus care provoacă această maladie genetică devine calea de intrare în artă ca performance al propriului sine.

Spre surpriza lor, au succes și sunt invitați să joace pe una din marile scene ale țării. Birocrații responsabili de cultură chiar îi încurajează și le oferă un grant, cu o condiție însă: să fie Shakespeare. Acest element narativ ironizează politicile culturale îndrăgostite de high culture, de autori "canonici". Pe de altă parte, impune o provocare cu deadline în cel mai pur stil hollywoodian: trupa năzdrăvană e obligată să pună în scenă un spectacol serios, pentru un festival care va avea loc peste câteva luni.

De aici, se declanșează o serie de dezastre în învățarea / asimilarea piesei. Singura soluție pentru artiștii improvizați este să exprime propria lor versiune teatrală asupra tropilor shakespearieni, nu mai puțin emoționantă decât originalul.


Între timp, se dezvoltă și o poveste de dragoste între Krzysiek, regizorul trupei, și Wiktoria (Roma Gasiorowska). Personaje opuse din punct de vedere al caracterului, atracția dintre ei este evidentă, iar lucrul în comun este prilejul perfect să se apropie. Pe de o parte, Krzysiek este un idealist fără speranță. Nu este în căutarea succesului artistic și cu atât mai puțin mediatic. Părul său vâlvoi, hainele curate, dar informale chiar și atunci când urcă pe scenă pentru a lua un premiu, îl transformă mai degrabă într-un binefăcător altruist care se uită pe sine sau poate într-un terapeut, decât într-un creator conștient de valoarea sa. Și cadrul său mai general de viață este în aceeași notă: locuiește modest într-un apartament comunist alături de mama și de sora sa cu sindrom Down, una dintre membrele trupei, și conduce o dubiță veche, folosită și pentru transportul "amatorilor".

La antipod, Wiktoria se vrea o divă în devenire: îi place să fie în centrul atenției, locuiește într-un bloc modern de locuințe și se îmbracă sexy. Este atrasă de provocarea de a lucra alături de persoane cu dizabilități nu pentru că simte empatie față de ele, și cu atât mai puțin responsabilitate, ci dintr-o joacă, dintr-o dorință de a se simți bine. Cu atât mai mult cu cât, cine știe?, poate câștiga un important capital de imagine. Însă, când lucrurile devin serioase, angajamentul ei dispare și preferă să se concentreze pe proiecte mai sigure.

Chiar dacă Krzysiek este motorul inimos din spatele acestei improbabile isprăvi artistice, iar frumoasa Wiktoria cea care atrage cel mai mult privirile, personajul cel mai interesant, care se schimbă cel mai profund, este directorul teatrului care găzduiește punerea în scenă (Mariusz Bonaszewski). Ambițios, mândru de profesionalismul său, bine conectat la mediul politic (el reprezintă interfața cu instituția finanțatoare centrală) și, pe cale de consecință, bine situat financiar (conduce o limuzină neagră de toată frumusețea), acesta are puterea de a înțelege și accepta provocarea pe care i-o întind "amatorii". Privirile sale dure, de șef conștient de puterea sa, obișnuit să dea indicații care să fie ascultate, se înmoaie pe dinăuntru pe măsură ce înțelege că relația cu actorii cu sindrom Down nu se va conforma acelorași reguli ale succesului artistic și de public.

Căci, dincolo de comedia romantică, Amatorzy / Amatorii ridică întrebări interesante despre ce înseamnă să fii actor în condițiile unei dizabilități intelectuale. Iată că prima condiție a unui rol, adică memorarea sa, învățarea pe de rost a replicilor așa cum au fost scrise de autor, pur și simplu nu poate fi îndeplinită. De nevoie aici, dar de voie în alte cazuri, actorul devine el însuși autorul celor spuse pe scenă.

Actorul nu joacă astfel pe altcineva. Performarea pe scenă este o dezgolire a sa, o sinceritate nevoită, e drept, dar care nu poate fi ignorată.

Cu Amatorzy / Amatorii, regizoarea și scenarista Iwona Siekierzynska ne oferă o comedie emoționantă, bine transpusă pentru a atrage un public larg, care să se delecteze cu o poveste despre curaj și acceptare, despre succes improbabil și presiune exterioară.

Ne deschide, în același timp, o poartă spre empatia către persoanele cu dizabilități intelectuală (în speță cu sindrom Down), punându-le într-o lumină pozitivă, dar nefardată.

Nu în ultimul rând, provoacă dintr-un unghi inedit, reflecția asupra artei actorului, asupra relației dintre actor și personaj, dintre creația inițială a autorului operei și creația secundară a interpretului.