În perioada 9-11 octombrie 2022, Reactor de Creație și Experiment Cluj-Napoca vine la București! Unul dintre cele mai importante teatre independente din țară prezintă 3 dintre cele mai noi spectacole ale sale. Duminică, la 7PM, la unteatru, va fi Visul, în regia lui Dragoș Alexandru Mușoiu. Luni, de la 7PM, la Apollo111, se va juca (In)Corect, în regia Letei Popescu. Marți, de la 7:30PM, la Odeon-Studio, va fi rost de Dă-te din soare, de asemenea în regia Letei.
Text
Interior-lumină a venit la București cu ocazia Bucharest Fringe - Maratonul Teatrului Independent 2022. Spectacol invitat, reprezentație găzduită de unteatru pe 29 septembrie 2022. Interior-lumină există din iulie 2021. După o idee și în regia lui Mihai Păcurar, pe texte de Oana Hodade, Oana Mardare, Doru Taloș, Adonis Tanța, Ioana Hogman și Mihai Păcurar, dramatizate de Ioana Hogman, avându-i pe scenă și pe ecrane pe Oana Hodade, Oana Mardare, Doru Taloș, Adonis Tanța.
Iulie 2021. Un an și ceva de la declanșarea pandemiei. 15 luni cu îndelungi reprize de izolare dictată de situația medicală a omenirii, de solitudine, de lipsă de socializare, de absența a spectacolelor de teatru. Vreme de trăit la foc mic, de meditat, de visat, de privit filmulețe din memoria telefonului, de retrăit amintiri, de chestionat direcția propriei vieți, de verificat contul bancar mereu mai gol, de auto-încurajat, fără prea multă tragere de inimă, pe modelul "totul va fi bine".
Interior-lumină e genul de spectacol experimental aparent dificil de privit, ascultat (sunet: Oana Hodade), înțeles. Firul narativ e rupt în zeci de bucăți, imaginile video sunt vidate de sens (în ciuda vocilor live care încearcă, ironic sau nu, să le aloce unul), fotografiile sunt neclare (două ecrane mari, amplasate pe diagonala spațiului de joc, găzduiesc multiple produse audio-video din ceea ce ni se prezintă a fi opera de autor cinema și fotografic a celor patru actori / perfomeri).
Oana, Oana, Doru și Adonis vorbesc șoptit, vorbesc tare, vorbesc sec, vorbesc normal, vorbesc distorsionat (lunga cale a vocii prin microfon spre ureche). Vorbesc din fața noastră, vorbesc din spatele decorului, vorbesc din foaierul teatrului, vorbesc, poate, de pe stradă.
Vorbele dezvăluie amintiri, vise, frici, planuri, disperări. Cel mai adesea, bucățile de text au sensul lor intern, fără ca, privite în ansamblu, să rezoneze într-un fel rațional. De aceea, receptarea întregului pe căi raționale e cvasi-imposibilă. Sau e de-a binelea imposibilă.
Ce e însă remarcabil (de fapt, foarte remarcabil) în acest produs experimental cum nu prea sunt multe pe scenele românești contemporane e faptul ca, la nivel strict individual, fiecare dintre spectatorii care simte să rămână în sală ar avea ca sfârșitul să nu mai vină niciodată. Și, într-un anumit fel, el nici nu vine. Actorii dispar, aplauze nu-s, spectatorii se ridică și ies în tăcere, posedați fiecare de cele trăite pe cont propriu în cele 2 ore de Interior-lumină. Mă rog, nu totul e lumină, dar tot ce contează la final (și pe parcurs) e din interior.
Nu știu să vă spun ce m-a atras în lumea celor 4 de pe scenă & ecran, în lumea celor 6 care au creat spectacolul. Dar ceva din felul din dizarmonia neîmpreunării dintre mișcare, gând, vorbă și sunet a foarte rezonat cu mine.
Așez Interior-lumină lângă proaspăt vizionatele Babel 11:4 sau Totul a început al lui Daniel Chirilă de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și K. Gedeon tündöklése és bukása / Gloria și decăderea lui K. Gedeon al lui Hatházi András de la Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni într-un soi de trilogie a teatrului experimental profund atașat degringoladei individului strivit între vorbele mari și goale ale lumii din jur și propriile vise și speranțe măcinate de confuzie, lipsă de curaj și nevoie de încredere. O numesc trilogia prea-contemporană a individului.