Lumea culturală de la noi trăieşte de ani buni într-un spaţiu paralel, unde zgomotele realităţii ajung rar, cu întârziere şi de cele mai multe ori estompate. Nimic mai înduioşător decât capacitatea de a se autoiluziona a oamenilor de cultură de la noi, care se ghidează, când e vorba să afle în ce lume trăiesc, după propriile impresii, sau cel mult după impresiile celor apropiaţi, parte din acelaşi cerc restrâns a ceea ce se numeşte îndeobşte elită. Nimic nu le tulbură scara de valori bine fixată şi imaginea despre România şi oamenii ei, deşi, din când în când, câte un sondaj sociologic le mai dă un semnal cum că ei înşişi s-ar putea să nu fie pentru restul lumii decât nişte fantome sau chiar să nu existe deloc.
"Sportul" acesta al "retragerii în turnul de fildeş" poate să dea rezultate pentru unii dintre artişti, cazuri mai speciale, dar când întreaga elită a unei ţări decide că locul ei nu este în societate, ci într-o fortăreaţă bine apărată de primejdiile consumismului şi de răsuflarea otrăvită a vrăjitoarei numită televiziune, atunci riscul e ca, pentru cei de afară, incinta cu pricina să pară, pe bună dreptate, doar un loc bântuit de stafii, pe care e mai prudent să-l ocoleşti.
Anul 2006 va aduce multe surprize pentru această elită-fantomă, care se miră că oamenii simpli n-au auzit de ea, dar se fereşte să facă ceva pentru asta, fiindcă, vorba ceea, reclamă se face la detergent, nu la cultură.
Unul dintre lucrurile bune pe care le-a lăsat în urma ei Mona Muscă, în scurtul timp petrecut la Ministerul Culturii, a fost Centrul de Studii şi Cercetări în domeniul Culturii, organism menit să producă dovezi despre felul în care este percepută cultura în societatea românească. Se va discuta mult despre primul Barometru de Consum Cultural, un proiect pe care CCSC îl va desfăşura, începând din 2006, anual, eliminând o lipsă de informaţii cronică, ce a generat această falie între lumea culturală şi restul lumii. Celelalte sondaje pe care şi le propune, în varii domenii ale culturii, acest organism, vor avea şi ele, să sperăm, un impact benefic asupra celor ce activează în zonă. Deocamdată, observaţiile cercetătorilor din cadrul Centrului arată limpede că nivelul de receptare a culturii este influenţat şi de felul în care acţionează cei care produc cultura şi o răspândesc. Concluzia că gusturile oamenilor sunt o consecinţă a ofertei de care dispun, deşi nevoile lor ar fi mai rafinate, ar trebui să dea mai mult de gândit celor care se reped să învinuiască în bloc "publicul" din România pentru că se lasă manipulat de televiziune şi face să crească audienţa unor producţii TV jenante, ignorând Cultura cu C majusculă. Cine îi ajută oare să fie altfel? Li se oferă alternativă reală la aceste producţii? Face oare cineva eforturi coerente să promoveze adevăratele valori? Înţeleg ele, "adevăratele valori", cât de important este să trăiască în lume, să se supună unui tratament, uneori delicat, obositor sau neplăcut, dar atât de necesar, numit, pe scurt, "promovare"? Este elocvent exemplul lui Cristi Puiu, care a ştiut anul trecut să facă o campanie inteligentă pentru lansarea filmului său multipremiat aflându-se acum, conform Barometrului, pe locul 7 în topul celor mai cunoscuţi regizori români, deşi activează de scurt timp în comparaţie cu veşnicul Sergiu Nicolaescu (locul 1), la promovarea căruia a participat înainte de 1989 întreg arsenalul propagandei de partid.
Faptul că în familiile emigranţilor români, care menţin contactul cu lumea prin intermediul celor plecaţi, se înregistrează modificări în bine ale nivelului de consum cultural, e un semn că tot de la alţii aşteptăm impulsuri pentru schimbare, în loc să aflăm noi înşine soluţii pentru problemă.
Dacă vrea să fie cu adevărat eficient, pe lângă sondaje, Centrul de Studii şi Cercetări în domeniul Culturii ar trebui să organizeze, la un moment dat, şi o şedinţă de spiritism, ca să poată convinge elita-fantomă de la noi că trebuie să acţioneze, fie şi în al 12-lea ceas.