august 2006
Pauză de teatru. Nu ştiu dacă este un remediu, dar e, cu siguranţă, o măsură necesară în caz de suprasaturare de teatru. Sunt perioade care revin ciclic în care, după mult prea multe spectacole proaste sau mediocre, e nevoie să pun pause. Nu stop. Dar, un timp, iau distanţă. A nu vedea teatru este o plăcere egalată doar de aceea de a vedea teatru. O pauză din asta m-a ţinut odată doi ani. E adevărat că mai dura dacă nu vedeam (înregistrat) Prinţul constant al lui Grotowski.

A doua oară nu a mai fost aşa de bine. Nu am putut să mă opresc din cauza emisiunilor de radio. E nasol să fii obligat să vezi teatru. Atunci mi-am dat seama că asta, cu văzutul, este legată strict de o plăcere aproape orgasmică şi că, pînă la urmă, dacă nu îţi place, e ca şi cum ai fi violat. Teatrul e foarte aproape de apetitul sexual. Cîteodată îl ai, alteori ai prefera o bere şi un meci de fotbal, că tot e sezonul.

Mai trebuie să fii şi stimulat. La partea asta, pe aici, pe la noi, nu stăm foarte bine. Spectacolele nu au doza de provocare, de incitare a theatre-appeal-ului aşa cum o femeie obosită, care vine de la piaţă cu două sacoşe şi trei copii, nu ar ridica adrenalina nici unui mascul din proximitate. Ce să facem, la români nici cu sexul nu prea merge.

Recunosc că mi se întîmplă să nu înţeleg de ce a făcut regizorul un spectacol, de ce au acceptat actorii să joace. Sigur, oamenii trebuie să trăiască. Au un contract, fac un show, distrează lumea. Entertainment, frate, nu? Păi nu. Există forme oneste de a face entertainment. Declarat. Teatrul e un pic mai mult şi picul ăsta face diferenţa. Dacă nu prea ai nimic de spus în teatru, fă altceva. Nu e o profesie care să aducă nici bani, nici faimă. Zic asta după ce m-am plictisit destul de mult şi de des în stagiunea asta la spectacole mediocre. Ori acest medium level era dat tocmai de lipsa mizei. A ideii. A unui de ce? cinstit care să pună regizorul în postura de creator de teatru, actorii, în aceea de făcători de teatru, iar pe spectator să îl oblige să gîndească. Sau să îi ofere măcar un orgasm. Pînă data viitoare însă mă mulţumesc doar cu apa plată.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus