"Hai, măi, Vali, măi! Ăla o sa fie revelion acolo la București? Acolo o să fie urât. Acolo și când ninge e noroi. E înghesuială mare acolo. Ai să vezi că n-o să-ți placă. Dup-aia o să vii tu la noi și...". Priviți-l pe marele ieșean cum frazează, gesticulează, privește și tace. Atât.
***
Cu o seară mai devreme, la AFI Cotroceni, altfel stătea cioaca. Buluc de lume, shot-uri la liber, vin la pahare de plastic cu picior lung, muzică izbind la greu boxele din foaier. "Ăștia de la Taximetriști vor să meargă pe urmele Teambuilding. Fix așa a fost lansarea și la ăia", constată cineva. Teambuilding, adică filmul ăla lansat pe final de septembrie 2022, care a înregistrat fix 1.000.008 spectatori în cinema în primele 16 săptămâni de proiecții (Sursa: Cinemagia). Bașca privitorii de pe Netflix. Așa succes de casă n-a mai pupat cinema-ul românesc de la A doua cădere a Constantinopolului (1994) încoace, în aproape trei decenii de Romanian New Wave. Chiar, oare puse unul peste altul teancurile de bilete vândute de alde Puiu, Porumboiu, Jude, Mungiu, Muntean, Netzer & co se apropie de performanța tripletei Matei Dima & Cosmin Nedelcu & Alex Coteț? E nevoie să plusăm și cu Filantropica & co ale lui Nae pe talerul non-Teambuiling?
***
Taximetriști a fost, din 2018, și încă este, la Apollo 111, un spectacol de teatru. În regia lui Bogdan Theodor Olteanu (ca filmul), pe textul lui Olteanu & Adrian Nicolae (ca filmul), cu Alexandru Ion (Lică) & Rolando Matsangos (Liviu) în rolurile titulare ale celor doi șoferi de taxi (ca în film), cu Victoria Raileanu în rolul de soție a lui Liviu și Maria Popistașu în cel al soției mafiotului jignit de Lică (ca în film). Pe scenă, Mădălina Stoica este, la paritate cu Ana-Maria Guran, o studentă venită din provincie. Pe ecran, rolul Mădălinei capătă o altă identitate și amploare, în timp ce Ana-Maria e un DJ la început de drum. Tot DJ era, pe scenă, Alex Chindriș, la paritate cu Paul Nistor. Pe ecran, numărul pasagerilor / personajelor secundare se multiplică simțitor și interpreții lor sunt, cel mai adesea, vedete: Andi Vasluianu, Monica Bîrlădeanu, Cosmin Nedelcu "Micutzu".
Spectacolul are nerv, are adrenalină, are agresivitate, are umor, are îndrăzneală, are ritm, are emoție, are morală, are actorie meseriașă. Pe ecran, pare că le vrea pe toate cele de pe scenă, bașca un succes de public cât mai Teambuilding-like cu putință. De obținut, bifează puține. Doar agresivitatea e la locul ei. Și actoria. În rest, oleacă umor, ceva emoție și polonice de morală. Plus făcut cu ochiul cât se poate de mult și des către public. Către acel public care, cucerit, poate atrage mai mult public, și mai mult public, mult mai mult public.
Afișul, coloana sonoră, multe dintre glume și aproape toate secvențele filmate în taxi sunt construite șablonard, având grijă să gâdile prejudecățile spectatorilor și să iasă în întâmpinarea plăcerilor acestora. Vedetele mai sus-citate joacă personaje-carton plimbate cu Dacia galbenă printr-un oraș cu contururi cel mai adesea blurate. E ciudată alegerea directorului de imagine Marius Apopei și a lui Bogdan Theodor Olteanu de a încețoșa orașul, saturând, în schimb, până aproape de maximum, culorile chipurilor și hainelor personajelor.
Aceste două opțiuni plus oarece stângăcii de continuitate / racord între cadre dau un aer pe alocuri studențesc filmului, senzație întărită de opțiunea la fel de școlărească a îngroșării (prin repetiție și lipsă de idei) portretelor celor doi eroi principali masculini. Din acest punct de vedere, salvarea vine de la cele trei personaje feminine (cel al soției lui Liviu, al nevestei mafiotului și al junei jucate de revelația Mădălina Stoica, cea care face o pasiune pentru Liviu), infinit mai nuanțate și mai credibile decât tot restul distribuției, confirmând priceperea lui Bogdan Theodor Olteanu de a scrie și regiza cu precădere roluri feminine (vezi precedentele sale lungmetraje, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018) și Mia își ratează răzbunarea (2020)).
Poate neajunsul cel mai semnificativ al Taximetriști-filmul e ritmul. Mai exact, lipsa acestuia. Durata de 97 de minute pare, adesea, prea mare pentru ce și mai ales cum (nu) se întâmplă pe ecran. Și dacă genul acesta de observații vi se par profund subiective, mergeți să vedeți filmul și vedeți cum primiți acele cadre cu dialogurile Maria Popistașu - Alexandru Ion, Victoria Raileanu - Rolando Matsangos sau Mădălina Stoica - Rolando Matsangos. Poate o să aveți senzația, precum subsemnatul, că ele sunt din alt film. Dintr-unul mai apropiat nu doar de spectacolul de teatru, cât, mult mai important, mai apropiat de meșteșugul și ADN-ul lui Bogdan Theodor Olteanu și Adrian Nicolae. Dintr-unul care nu aruncă cu fraze bombastice (repetate apoi obsesiv de personaje) și cu vedete pe afiș în dauna protagoniștilor (apropo, Maria Popistașu, excepțională atât pe scena, cât și ecranul Taximetriști-lor, nici nu apare pe foto-afiș!). Dintr-unul care crede în forțele și valorile proprii și care face mai puține concesii numerelor mari.
***
E foarte posibil ca producătorii Taximetriști-lor (Ionuț Datcu, Cristian Anastasiu și Bogdan Theodor Olteanu, plus Anamaria Antoci și Vlad Rădulescu), film independent (fără sprijin de la Centrul Național al Cinematografiei), să se afle în același gen de răscruce / derută precum parte dintre personajele lor centrale: Lică, Liviu și soția acestuia. Pe de o parte, presiunea financiară, pe de alta, dorința de a nu-ți călca în picioare propria viața. Pe de o parte, nevoia de confort, pe de alta, nevoia de a vorbi despre ce te definește ca om / ca artist.
În tot ce are mai bun textul lui Olteanu și Nicolae, e de găsit haloimăsul din capetele noastre, bramburite de toate impulsurile contradictorii cu care ne bombardează epoca pe care o construim și o trăim. Într-un anume fel, traficul rutier bucureștean e deopotrivă o realitate cruntă și o metaforă ultra-puternică pentru ce și cine suntem.
Pare că suntem condamnați, pe stradă, în mini-industria cinematografică și în viață, să evoluăm sub egida "Scapă cine poate!". Da' suntem siguri că trebuie să jucăm joaca asta în care suntem fie șmecheri, fie papagali?
Cel mai probabil, Taximetriști nu va face nici 1/5 din succesul de casă al Teambuilding. Nu toate mâinile întinse care spun o poveste primesc pomană. Parafraza după Nae / Dom' Pepe poate continua: Fiți voi înșivă, ce Dumnezeu!