Miercuri, 2 august 2023, prim-ministrul, Marcel Ciolacu, și ministrul finanțelor, Marcel Boloș, au anunțat, într-o conferință de presă comună, lista de măsuri pe care Guvernul intenționează să le adopte la nivelul sectorului bugetar pentru a reduce deficitul bugetar (g4media.ro/ministrul-finantelor-marcel-bolos-reducem-cu-30-numarul-sefilor-din-administratie-se-elimina-vouchere-de-vacanta). În aceeași zi, presa a prezentat proiectul de Ordonanță de Urgență (OUG) privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, descentralizarea serviciilor publice, disciplină economico-financiară: hotnews.ro/proiect-ordonanta-reducere-cheltuieli-bugetare.
Mai multe articole din proiectul de OUG, despre care ministrul Boloș a afirmat că nu este încă finalizat, au declanșat furia sectorului cultural public. Vineri, 4 august 2023, vicepreședinteșe UNITER, Aura Corbeanu, și 49 de directori de teatre din întreaga țară au trimis, sub egida UNITER, către Guvernul României, în atenția premierului Ciolacu, Memoriul pentru modificarea sau eliminarea anumitor dispoziții din proiectul de Ordonanță de Urgență privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, descentralizarea serviciilor publice, disciplină economico-financiară, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative apărută sub formă de proiect la 2.08.2023. (vezi aici - memoriu_teatre_catre_guvern)
De asemenea, directorul artistic al Teatrului "Csíki Játékszín" din Miercurea-Ciuc, regizorul Vladimir Anton, a inițiat petiția Opriți distrugerea CULTURII! (petitieonline.com/opriti_distrugerea_culturii), care, până la ora publicării acestui material (ora 9:30, în dimineața de duminică, 6 august 2023), adunase 3.748 de semnături.
Pentru a înțelege mai bine ce ar însemna adoptarea măsurilor anunțate de Guvern, am adresa mai multor manageri de instituții culturale două întrebări:
1. Ce s-ar întâmpla cu sistemul cultural public din România dacă ar intra în vigoare măsurile anunțate de Guvern săptămâna aceasta?
2. În particular, ce s-ar întâmpla cu instituția pe care o reprezentați?
I. Anna Maria Popa, Manager Teatrul Andrei Mureșanu Sfântu Gheorghe: "Limitarea veniturilor la 7,5% va însemna faliment pentru instituțiile de cultură și sport din subordinea municipiului Sfântu Gheorghe"
1. & 2. În proiectul de Ordonanță sunt mai multe probleme mari identificate. În cele ce urmează eu mă voi referi la trei dintre ele, pe care le consider a fi cele mai periculoase.
a) Anularea pozițiilor vacante din organigrame (la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență)
b) Asimilarea, comasarea sau desființarea instituțiilor cu sub 50 de angajați (de la 1 ianuarie 2024)
c) Reducerile bugetare drastice care recurg din limitarea cheltuielilor pentru cultură, recreere, religie și sport la 7,5% din veniturilor proprii realizate de primării în exercițiul bugetar precedent (de la 1 ianuarie 2024)
Explic pe larg ce înseamnă fiecare subpunct, inclusiv cum ne afectează direct.
a) În cultură, funcționăm după bugete anuale. În fiecare lună martie, se aprobă bugetele și inclusiv organigrama pe anul în curs. Stagiunea teatrală se termină însă în iulie și multe contracte pe perioadă determinată se termină la finalul stagiunii. Asta înseamnă că, în multe cazuri, în august e posibil să apară poziții vacante. Dar asta nu pentru că nu am avea nevoie de acele funcții, ci pentru că în septembrie apucăm de obicei să organizăm concursuri, etc.
Articolul din proiectul de Ordonanță spune că pozițiile vacante se pierd la momentul intrării în vigoare a Ordonanței, ceea ce înseamnă că fix la început de stagiune, când am avea mai mare nevoie de oameni, majoritatea riscăm să rămânem fără personal.
b) La nivel național, majoritatea teatrelor de copii și tineret și o mare parte dintre teatrele din orașele mici și mijlocii au sub 50 de angajați. Prin urmare, asimilarea, comasarea sau desființarea prevăzute de proiectul de Ordonanță le va afecta direct. Adică, va afecta direct aproximativ 30% dintre instituțiile culturale din provincie. Să distrugi identitatea juridică a unui număr atât de mare de instituții înseamnă colapsarea sectorului cultural.
c) Limitarea cheltuielilor la 7,5% din venituri proprii înseamnă, de fapt, reducerea bugetelor alocate de Primării culturii și sportului cu un procent uriaș. Pentru municipiul Sfântu Gheorghe, de exemplu, totalul bugetului ar scădea de la 28 de milioane de lei la 10 milioane de lei, bani care ar trebui să acopere toate instituțiile de cultură și sport din subordinea Primăriei. Asta va însemna, scurt și fără echivoc, FALIMENT! De asemenea, doar în baza acestui articol, dincolo de falimentarea instituțiilor din subordine, Primăria municipiului Sfântu Gheorghe va trebui să concedieze instant peste 80 de persoane! (o reducere cu cel puțin 15% a personalului)
Ce putem face? Dincolo de căile oficiale pe care mergem cu toții, avem foarte mare nevoie de sprijinul oamenilor. Avem nevoie să ne facem auziți și să arătăm actualei guvernări că nu suntem așa "neesențiali" cum ne-a considerat mereu!
Rugăm toți oamenii să vină alături de noi, să semneze petiția și, poate, dacă vor vedea ce greșeală uriașă au făcut cu acest proiect de Ordonanță, reprezentanții Guvernului vor hotărî să o rescrie într-o formă nouă care să nu ducă la colapsarea vieții culturale din orașele mici și mijlocii. Nu cred că s-a dorit distrugerea Culturii, ci pur și simplu cei care au scris proiectul de Ordonanță nu s-au gândit la repercusiunile măsurilor respective asupra sectorului cultural. Putem să considerăm totul o mare neînțelegere, dar doar dacă aceste articole dezastruoase sunt scoase sau rescrise radical.
****
II. Adrian Tibu, Manager Teatrul pentru Copii și Tineret Gong din Sibiu: "Dacă s-ar aplica OUG-ul în forma actuală, șanse foarte mari să ne prăbușim"
1. Cu siguranță că o reformă a cheltuielilor publice este absolut necesară, cu atât mai mult cu cât există un risc real de a se pierde foarte mulți bani europeni. Dar asta ar trebui să se facă ținând cont de specificul unui loc, de geografia și de impactul social asupra unei comunități, cu decizii bine informate.
Din punctul meu de vedere, educația, cultura și sănătatea nu se negociază. Ignorăm ineficiența administrativă a unor zone, sau cheltuielile excesive din câteva zone privilegiate, și găsim țapi ispășitori, repetând aceleași greșeli în fiecare an.
Sentimentul meu, legat nu doar de sectorul cultural în acest moment, e că discutăm pur și simplu de administrații comune, așa cum eu unul știu doar din poveștile anilor '80. Mi se pare grav, cu atât mai mult cu cât am sentimentul unei lipse de dialog. Ignorăm codul administrativ, fiscal și al muncii, care sunt aproape incompatibile cu creația artistică, dar punem presiune pe management într-o ascensiune a unei majorități ignorante și fără o etică culturală.
Eu cunosc totuși câțiva oameni competenți în ministere și încă mai am încredere că se poate face ceva corect.
2. La Teatrul pentru Copii și Tineret Gong din Sibiu, noi acum suntem 51 de angajați, cu mențiunea că Teatrul are în funcționare și redacția unei reviste literare. Ceea ce ne-ar scuti de o eventuală comasare.
Cu toate acestea, conform draftului care circulă public și în baza căruia se fac tot felul de scenarii, ar urma să pierdem oricum din posturi, ba chiar să ne înjumătățim bugetul, ceea ce ar duce la un colaps. Mai puțin de jumătate din bugetul actual, care oricum e unul de criză de câțiva ani, ar însemna să nu mai putem acoperi nici măcar salariile, fără a discuta de alte cheltuieli de funcționare sau proiecte culturale.
Cred că e o ingerință grosolană în autonomia locală să limitezi o primărie la a cheltui cel mult 7,5% din venituri proprii pentru Cultură, Recreere, Religie și Sport. În cazul nostru, Primăria Sibiu a avut o viziune prietenoasă dezvoltării orașului ca un loc bun pentru petrecerea timpului liber, iar finanțarea culturii e deja o tradiție. Noi, la Sibiu, nu avem teatru național sau alte instituții care sunt finanțate direct de la Ministerul Culturii. Prin urmare, tot efortul cade asupra Primăriei Sibiu care susține inclusiv instituțiile subordonate Județului, ca un caz particular.
Dacă s-ar aplica OUG-ul în forma actuală, chiar dacă Primăria are fonduri și o strategie în zona culturală, nu va putea să mai finanțeze pur și simplu acest sector. Deci, oricum am discuta, deși am rezistat aproape 75 de ani până acum, sunt șanse foarte mari să ne prăbușim.
***
III. Radu Nica, Manager interimar al Teatrului Metropolis din București: "O treime din instituțiile culturale la nivel național s-ar desființa"
1. Foarte probabil că ar colapsa sau ar involua cu câteva zeci de ani. Cert e că circa o treime din instituțiile culturale la nivel național s-ar desființa.
Înglobarea majorității teatrelor de copii și tineret în teatrele dramatice e o măsură care și-a dovedit cu prisosință ineficiența și în anii '50 ai secolului trecut. Iar măsura scăderii cu 50% a bugetelor teatrelor presupune intrarea în faliment a acestora, în contextul în care ponderea salariilor din bugetul total e peste 80% la toate teatrele. Pe scurt, nu doar că nu se vor mai putea produce deloc spectacole, dar nici salariile nu vor mai putea fi plătite integral.
2. Teatrul Metropolis ar fuziona cu alte teatre de proiecte din București, iar 15% din personalul mamutului rezultat va fi disponibilizat. După ce criterii? Nu se precizează. Problema e că această instituție nu ar mai putea produce niciun spectacol și ar putea plăti doar o parte din salariile angajaților.
***
IV. Anca Florea, Manager al Teatrului Masca din București: "Asta de acum e Vara ca hoții!"
Ne amintim cu toții sintagma "Noaptea ca hoții"., Ei, asta de acum e "Vara ca hoții!".
Ordonanța se dorește, pardon!, se pretinde "a demara prima reformă profundă a administrației de stat" (Marcel Ciolacu). Dacă e a administrației de stat, de ce nu scriu clar la ce tipuri de instituții se referă?! Nu știu că multe instituții de cultură sunt în subordonarea administrațiilor locale? Sau urmăresc, de fapt, să distrugă teatrele mici (și alte instituții mici de cultură)?! Mai corect spus ar fi: mai întâi pe cele mici, apoi pe cele mari, pentru că, dacă inițiatorul impune "cotă la cheltuielile bugetare pentru cultură" , în timp ce susține descentralizarea le va distruge și pe cele mari cu siguranță.
Și, apoi, reforma înseamnă, conform DEX, "a schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție". Păi, unde e schimbarea în bine?! Reducerea cheltuielilor? Nu asta înseamnă reformă! Unde sunt analizele de fond? Unde sunt prognozele? Unde sunt scenariile pe fiecare domeniu în parte (căci administrațiile locale au mai multe tipuri de instituții în subordine).
Și mai întreb, cum a construit Guvernul bugetul? Cum l-au propus și cine l-a aprobat, dacă era nerealist?! Nu ar fi bine ca guvernanții să preia replica celebră din '90 "Am fost un dobitoc " și să o ia ușor, ușor, cu analize pe ramuri și domenii? Că toți vrem reformă, dar ordonanța cu care ne pierdem vremea de 72 de ore nu este așa ceva.
Întregul text, precum și discursurile care îl însoțesc, ale premierului si ale miniștrilor, trădează o atitudine disprețuitoare față de toți cetățenii, iar dacă mă gândesc doar la lucrătorii din domeniul cultural, îmi amintesc de acel "neesențiali" din pandemie.
În fapt, ce ar trebui să înțeleagă cei care acum stau liniștiți gândindu-se că nu este vorba despre ei - ei muncesc, nu joacă Solitaire! - este că, în spatele cuvintelor ca desființări, comasări, reduceri de posturi, reduceri de aproape 50% la cultură, etc., se ascund alte cuvinte: disponibilizări, șomaj. Toate acestea vor determina vulnerabilizarea unor servicii publice cu consecințele pe care le vom suporta cu toții.
"Pârjolul" adus de ordonanță se va extinde la nivelul întregii societăți, adică asupra celor ce au pus în urnă votul lor împreună cu speranța pentru ceva mai bine. Când reduci cheltuielile bugetarilor și îi dai afară pe aceștia, trimițându-i în mediul privat (pe care îl nenorocești cu alte taxe și impozite), șocul se va simți până la brutarul din colț. Ordonanța va genera într-un interval de timp măsurabil un colaps al instituțiilor de cultură și un dezastru pentru prezentul și viitorul culturii naționale. Dar... să sperăm, totuși, în mintea Guvernului de pe urmă.
2. Teatrul Masca, o instituție unicat (!) în România, înființată imediat după Revoluție, cu un profil teatral specific și cu programe și proiecte culturale dedicate comunităților defavorizate sau situate la periferia Capitalei, o alternativă care diversifică și completează peisajul teatral românesc actual, ar fi desființat. Și, odată cu Masca, ar muri și teatrul de stradă din România.
În istoria noastră de atâția ani, an de an am fost amenințați cu desființarea de diverși politicieni. Dar asta pentru că nu le-a plăcut ideea că oamenii din cartierele dormitor, fără posibilități materiale și care nu știau ce e ăla Teatru, simțeau, vedeau cu ochii lor, că banii din impozitele pe care le plăteau statului se întorceau acum la ei sub forma unor spectacole, evenimente culturale care îi emoționau, le educau copiii și le mai și arătau cam pe unde se găsește Binele.
Numele unora dintre acești politicieni nu mi le mai amintesc nici eu, care eram direct implicată, cu atât mai puțin zecile de mii de spectatorii din acești 33 de ani. Acum, când scriu, am o singură speranță: Istoria să se repete.
PS 1: Ce se va întâmpla cu proiectul pe fonduri europene Human mosaic pe care îl avem în derulare? Ce vor zice partenerii noștri din UE? Cum o să le explic că Guvernul României vrea instituții mamut, cu sute de angajați, în locul unor instituții cu echipe mici, organizații suple, care pot colabora eficient cu parteneri din Uniunea Europeană pe proiecte dedicate comunităților?
PS 2: Și aș mai vrea să fac o completare importantă, care sper că va pune în lumină justă cele scrise mai sus: eu mi-am depus demisia înainte de apariția acestui proiect de Ordonanță. Nu voi mai candida pentru un nou mandat de manager, deși aș fi putut. Îmi pasă însă de ce se va întâmpla cu Masca, de ce se va întâmpla cu alte teatre și îmi doresc ca Masca să existe mai departe, cu echipa alături de care am lucrat în ultimii ani, o echipă tânără, cu viziune și expertiză în teatrul altfel.
***
V. Vladimir Anton, Director artistic al Teatrului Municipal Csíki Játékszín din Miercurea Ciuc: "Viața comunităților și a valorilor acestora va fi distrusă"
1. Sunt sigur că ai mei colegi care au răspuns deja au dat statistici și date concrete și au menționat punctual articole din Ordonanță și consecințele lor juridice, administrative și bugetare. Așa că voi evita să fac asta.
Cred că sistemul public ar fi zguduit în temelii. Dar cred că și cel privat va fi zguduit din temelii pentru că bătaia pe oportunitățile de muncă va fi nedrept și nefiresc de dură. Cred că memoria recentă a celor 2 ani de pandemie încă trăiește în noi. Instituțiile de cultură au fost primele care s-au închis și ultimele care s-au redeschis.
Cred că șocul va fi imens.
Cred că teatrele, muzeele, filarmonicile, ansamblurile de dans etc nu vor mai avea posibilitatea de a oferi contracte de angajare sau colaborare absolvenților universităților de arte. Cred că mulți tineri artiști vor pleca din țară și mulți se vor reprofila. Cred că viața socială a orașelor va avea enorm de suferit și din acest motiv tinerii în general vor dori să plece din țară. Cred că oamenii vor sta pe Netflix și pe social media în încercarea de a primi ceva entertainment.
Cred că viața comunităților și a valorilor acestora va fi distrusă. Cred că formarea și dezvoltarea sensibilității, a umorului, a empatiei, a spiritului critic, a capacității de a te pune în locul celuilalt a unei întregi generații va avea foarte mult de suferit.
Cred că România se rupe de definitiv de ideea că prin cultură și artă o societate evoluează se definește fundamental.
Cred că vom fi cu toții foarte foarte singuri.
2. Memoriul UNITER răspunde foarte aplicat la această întrebare. Cred că impactul ar fi destul de similar pentru majoritatea instituțiilor culturale din țară.
În stagiunea 2022-2023, Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc a avut 273 de reprezentații și peste 40.000 de beneficiari. Este de ordinul evidenței că nu vom fi capabili nici măcar să ne mai apropiem de aceste cifre din cauza limitării de 7,5% la capitolul 67 pe care finanțatorul va fi obligat să o respecte.
Din cheltuielile totale ale instituției, cheltuielile de personal (salariile) sunt aprox. 65%. Cota de 7,5%, în orașele mici și mijlocii, ne va pune în situația de a avea buget doar de salarii (sper). Deci practic bugetul de producții și de investiții ar fi inexistent. Dacă un manager nu manageriază un buget, atunci el manageriază ce? Starea de spirit a angajaților care și-au pierdut definitiv speranța?
Pentru Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc (și pentru toate celelalte instituții de cultură din oraș!), consecințele nu pot fi cuantificate. Cum măsori colapsul vieții culturale a unui oraș și a unei regiuni de 300.000 de locuitori?
Sincer să fiu și numai ideea de a lua în serios acest proiect de Ordonanță mă face să mă gândesc aproape cu nostalgie la pandemie și la perioadă când restricțiile ne obligau să jucăm spectacole cu maxim 30% din capacitatea sălilor.
***
VI. Adrian Vālușescu, Manager al Centrului Cultural Reduta din Brașov: "Aplicarea Ordonanței ar produce un haos de nedescris"
1. Aplicarea ordonantei săptămâna viitoare ar produce un haos de nedescris într-un segment profesional și așa foarte afectat de inechitățile provocate de aplicarea Legii 153.
Nu se poate aplica aceeași măsură peste tot. Județele sunt diferite din punct de vedere economic, al structurii sociale și al necesităților culturale.
2. Avem de ales între a solicita suplimentarea numărului de posturi (momentan, avem 44) și comasarea cu o altă instituție. Decizia ar trebui să aparțină autorităților locale și județene.
Sunt și președinte al Asociației Naționale a Centrelor Culturale și vom emite și noi un memoriu către ministerele răspunzătoare.
****
VII. Florin Toma, Director general al Teatrului Dramatic Fani Tardini din Galați:"Teatrul, ca fenomen, cel puțin ce va mai rămâne din el, va împietri"
1. Ne aflăm într-un moment critic! Sistemul cultural public din România, așa cum îl cunoaștem astăzi, cu bune și cu rele, va înceta să mai existe, în cele mai multe din orașele țării. Vor dispărea teatre, biblioteci, case memoriale, muzee etc. Orașele vor deveni mai "sărace" și neatractive, în special pentru tineri. Efectul va fi unul de tip domino și va impacta multe aspecte ale sectorului cultural, dar mai ales ale vieții comunităților.
Reducerile drastice și aberante de buget propuse vor arunca instituțiile de spectacol (cele cu peste 50 de angajați, care vor scăpa de desființare) într-o zonă a compromisurilor artistice, a formelor fără fond, pentru că nu se vor mai putea asigura condițiile pentru realizarea unor proiecte artistice valoroase. Va dispărea orice demers care vizează cercetarea în domeniul artelor, experimentele artistice etc. Festivalurile de teatru (evenimente culturale emblematice pentru multe orașe) vor fi imposibil de organizat. Teatrul, ca fenomen, cel puțin ce va mai rămâne din el, va împietri.
Miza nu va mai fi una artistică, ci una care va sta sub semnul supraviețuirii. Mulți artiști, tehnicieni de scenă, oameni din spatele scenei vor rămâne fără loc de muncă, după o viată petrecută în teatru. Cine pleacă? Cine rămâne? Care vor fi criteriile de disponibilizare?
Orașele vor pierde teatrele de păpuși, adică exact primul spațiu dedicat educației alternative a generațiilor viitoare. Locul în care copiii devin spectatorii de mâine. Prin urmare, instituțiile care vor mai rămâne (cine știe sub ce formă de funcționare...) vor pierde segmente importante de public pentru că obiceiul de consum cultural nu va mai fi exersat încă din copilărie. Instituții de spectacol cu misiuni, obiective și strategii diferite, dar mai ales cu public diferit (atras și crescut in ani de zile) vor fi obligate să fuzioneze, pierzându-și, astfel, identitatea, patrimoniul, istoria și tradiția, devenind instituții hibride, lucru care va crea cel puțin confuzie în rândul publicului. Asta în cazul "optimist" al comasării, dacă nu se optează pentru desființare, așa cum stipulează în prezent ordonanța.
2. Ne-am întors în 2009, când faimoasa lege a guvernului Boc urmărea aceeași reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar. Pentru mediul teatral gălățean asta a însemnat comasarea Teatrului de Păpuși cu Teatrul Dramatic, primul devenind secție în cadrul celui de-al doilea. Oameni de la ambele instituții s-au trezit, deodată, fără loc de muncă. Totodată, în condițiile unei infrastructuri deja insuficiente, a dispărut din oraș o sală de spectacole.
Comasarea a creat adevărate probleme de funcționare, blocaje instituționale, programe suprapuse, lipsă de spații, pierderea identității celor două instituții etc. Comasarea s-a dovedit o soluție falimentară pe termen lung. În 2018, administrația locală a dat dovada de luciditate și responsabilitate și a reparat această situație nefericită. Teatrul de păpuși și-a recăpătat personalitatea juridică și a redevenit teatrul care a fost înainte de a fi desființat de reforma Boc.
În momentul de față, intrarea în vigoare a ordonanței ne va obliga să ne reîntoarcem la situația din 2009, dar cu amendamentul că, de data asta, vor fi comasate toate cele trei teatre care funcționează la nivelul municipiului Galați: Teatrul Dramatic, Teatrul de Păpuși și Teatrul Muzical (toate subdimensionate deja la nivelul resursei umane). Instituții cu peste 65 de ani de existență și cu palmarese artistice consistente.
Totodată, în urma comasării, teatrele vor fi obligate și să își diminueze drastic bugetul, să își piardă din personal (administrativ, tehnic, dar și artistic), iar în noile condiții nu își vor mai putea susține repertoriile. Prin urmare, vor intra în colaps. Trei piloni importanți ai culturii gălățene vor dispărea.
Acest lucru va pune în pericol și mediul educațional artistic din oraș: interesul pentru Liceul de Arte și Facultatea de Arte va scădea categoric.
Acest fenomen de dispariție va viza și mediul sportiv. Reducerile bugetare vor aduce cluburile de sport în situația în care nu vor mai putea funcționa și se vor închide.
Așadar, opțiunile de dezvoltare armonioasă a membrilor unei comunități (în special cei tineri) vor fi reduse la zero. Totul în numele așa-zisei reforme economice. Revoltător!
Mai multe articole din proiectul de OUG, despre care ministrul Boloș a afirmat că nu este încă finalizat, au declanșat furia sectorului cultural public. Vineri, 4 august 2023, vicepreședinteșe UNITER, Aura Corbeanu, și 49 de directori de teatre din întreaga țară au trimis, sub egida UNITER, către Guvernul României, în atenția premierului Ciolacu, Memoriul pentru modificarea sau eliminarea anumitor dispoziții din proiectul de Ordonanță de Urgență privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, descentralizarea serviciilor publice, disciplină economico-financiară, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative apărută sub formă de proiect la 2.08.2023. (vezi aici - memoriu_teatre_catre_guvern)
De asemenea, directorul artistic al Teatrului "Csíki Játékszín" din Miercurea-Ciuc, regizorul Vladimir Anton, a inițiat petiția Opriți distrugerea CULTURII! (petitieonline.com/opriti_distrugerea_culturii), care, până la ora publicării acestui material (ora 9:30, în dimineața de duminică, 6 august 2023), adunase 3.748 de semnături.
Pentru a înțelege mai bine ce ar însemna adoptarea măsurilor anunțate de Guvern, am adresa mai multor manageri de instituții culturale două întrebări:
1. Ce s-ar întâmpla cu sistemul cultural public din România dacă ar intra în vigoare măsurile anunțate de Guvern săptămâna aceasta?
2. În particular, ce s-ar întâmpla cu instituția pe care o reprezentați?
I. Anna Maria Popa, Manager Teatrul Andrei Mureșanu Sfântu Gheorghe: "Limitarea veniturilor la 7,5% va însemna faliment pentru instituțiile de cultură și sport din subordinea municipiului Sfântu Gheorghe"
1. & 2. În proiectul de Ordonanță sunt mai multe probleme mari identificate. În cele ce urmează eu mă voi referi la trei dintre ele, pe care le consider a fi cele mai periculoase.
a) Anularea pozițiilor vacante din organigrame (la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență)
b) Asimilarea, comasarea sau desființarea instituțiilor cu sub 50 de angajați (de la 1 ianuarie 2024)
c) Reducerile bugetare drastice care recurg din limitarea cheltuielilor pentru cultură, recreere, religie și sport la 7,5% din veniturilor proprii realizate de primării în exercițiul bugetar precedent (de la 1 ianuarie 2024)
Explic pe larg ce înseamnă fiecare subpunct, inclusiv cum ne afectează direct.
a) În cultură, funcționăm după bugete anuale. În fiecare lună martie, se aprobă bugetele și inclusiv organigrama pe anul în curs. Stagiunea teatrală se termină însă în iulie și multe contracte pe perioadă determinată se termină la finalul stagiunii. Asta înseamnă că, în multe cazuri, în august e posibil să apară poziții vacante. Dar asta nu pentru că nu am avea nevoie de acele funcții, ci pentru că în septembrie apucăm de obicei să organizăm concursuri, etc.
Articolul din proiectul de Ordonanță spune că pozițiile vacante se pierd la momentul intrării în vigoare a Ordonanței, ceea ce înseamnă că fix la început de stagiune, când am avea mai mare nevoie de oameni, majoritatea riscăm să rămânem fără personal.
b) La nivel național, majoritatea teatrelor de copii și tineret și o mare parte dintre teatrele din orașele mici și mijlocii au sub 50 de angajați. Prin urmare, asimilarea, comasarea sau desființarea prevăzute de proiectul de Ordonanță le va afecta direct. Adică, va afecta direct aproximativ 30% dintre instituțiile culturale din provincie. Să distrugi identitatea juridică a unui număr atât de mare de instituții înseamnă colapsarea sectorului cultural.
c) Limitarea cheltuielilor la 7,5% din venituri proprii înseamnă, de fapt, reducerea bugetelor alocate de Primării culturii și sportului cu un procent uriaș. Pentru municipiul Sfântu Gheorghe, de exemplu, totalul bugetului ar scădea de la 28 de milioane de lei la 10 milioane de lei, bani care ar trebui să acopere toate instituțiile de cultură și sport din subordinea Primăriei. Asta va însemna, scurt și fără echivoc, FALIMENT! De asemenea, doar în baza acestui articol, dincolo de falimentarea instituțiilor din subordine, Primăria municipiului Sfântu Gheorghe va trebui să concedieze instant peste 80 de persoane! (o reducere cu cel puțin 15% a personalului)
Ce putem face? Dincolo de căile oficiale pe care mergem cu toții, avem foarte mare nevoie de sprijinul oamenilor. Avem nevoie să ne facem auziți și să arătăm actualei guvernări că nu suntem așa "neesențiali" cum ne-a considerat mereu!
Rugăm toți oamenii să vină alături de noi, să semneze petiția și, poate, dacă vor vedea ce greșeală uriașă au făcut cu acest proiect de Ordonanță, reprezentanții Guvernului vor hotărî să o rescrie într-o formă nouă care să nu ducă la colapsarea vieții culturale din orașele mici și mijlocii. Nu cred că s-a dorit distrugerea Culturii, ci pur și simplu cei care au scris proiectul de Ordonanță nu s-au gândit la repercusiunile măsurilor respective asupra sectorului cultural. Putem să considerăm totul o mare neînțelegere, dar doar dacă aceste articole dezastruoase sunt scoase sau rescrise radical.
****
II. Adrian Tibu, Manager Teatrul pentru Copii și Tineret Gong din Sibiu: "Dacă s-ar aplica OUG-ul în forma actuală, șanse foarte mari să ne prăbușim"
1. Cu siguranță că o reformă a cheltuielilor publice este absolut necesară, cu atât mai mult cu cât există un risc real de a se pierde foarte mulți bani europeni. Dar asta ar trebui să se facă ținând cont de specificul unui loc, de geografia și de impactul social asupra unei comunități, cu decizii bine informate.
Din punctul meu de vedere, educația, cultura și sănătatea nu se negociază. Ignorăm ineficiența administrativă a unor zone, sau cheltuielile excesive din câteva zone privilegiate, și găsim țapi ispășitori, repetând aceleași greșeli în fiecare an.
Sentimentul meu, legat nu doar de sectorul cultural în acest moment, e că discutăm pur și simplu de administrații comune, așa cum eu unul știu doar din poveștile anilor '80. Mi se pare grav, cu atât mai mult cu cât am sentimentul unei lipse de dialog. Ignorăm codul administrativ, fiscal și al muncii, care sunt aproape incompatibile cu creația artistică, dar punem presiune pe management într-o ascensiune a unei majorități ignorante și fără o etică culturală.
Eu cunosc totuși câțiva oameni competenți în ministere și încă mai am încredere că se poate face ceva corect.
2. La Teatrul pentru Copii și Tineret Gong din Sibiu, noi acum suntem 51 de angajați, cu mențiunea că Teatrul are în funcționare și redacția unei reviste literare. Ceea ce ne-ar scuti de o eventuală comasare.
Cu toate acestea, conform draftului care circulă public și în baza căruia se fac tot felul de scenarii, ar urma să pierdem oricum din posturi, ba chiar să ne înjumătățim bugetul, ceea ce ar duce la un colaps. Mai puțin de jumătate din bugetul actual, care oricum e unul de criză de câțiva ani, ar însemna să nu mai putem acoperi nici măcar salariile, fără a discuta de alte cheltuieli de funcționare sau proiecte culturale.
Cred că e o ingerință grosolană în autonomia locală să limitezi o primărie la a cheltui cel mult 7,5% din venituri proprii pentru Cultură, Recreere, Religie și Sport. În cazul nostru, Primăria Sibiu a avut o viziune prietenoasă dezvoltării orașului ca un loc bun pentru petrecerea timpului liber, iar finanțarea culturii e deja o tradiție. Noi, la Sibiu, nu avem teatru național sau alte instituții care sunt finanțate direct de la Ministerul Culturii. Prin urmare, tot efortul cade asupra Primăriei Sibiu care susține inclusiv instituțiile subordonate Județului, ca un caz particular.
Dacă s-ar aplica OUG-ul în forma actuală, chiar dacă Primăria are fonduri și o strategie în zona culturală, nu va putea să mai finanțeze pur și simplu acest sector. Deci, oricum am discuta, deși am rezistat aproape 75 de ani până acum, sunt șanse foarte mari să ne prăbușim.
***
III. Radu Nica, Manager interimar al Teatrului Metropolis din București: "O treime din instituțiile culturale la nivel național s-ar desființa"
1. Foarte probabil că ar colapsa sau ar involua cu câteva zeci de ani. Cert e că circa o treime din instituțiile culturale la nivel național s-ar desființa.
Înglobarea majorității teatrelor de copii și tineret în teatrele dramatice e o măsură care și-a dovedit cu prisosință ineficiența și în anii '50 ai secolului trecut. Iar măsura scăderii cu 50% a bugetelor teatrelor presupune intrarea în faliment a acestora, în contextul în care ponderea salariilor din bugetul total e peste 80% la toate teatrele. Pe scurt, nu doar că nu se vor mai putea produce deloc spectacole, dar nici salariile nu vor mai putea fi plătite integral.
2. Teatrul Metropolis ar fuziona cu alte teatre de proiecte din București, iar 15% din personalul mamutului rezultat va fi disponibilizat. După ce criterii? Nu se precizează. Problema e că această instituție nu ar mai putea produce niciun spectacol și ar putea plăti doar o parte din salariile angajaților.
***
IV. Anca Florea, Manager al Teatrului Masca din București: "Asta de acum e Vara ca hoții!"
Ne amintim cu toții sintagma "Noaptea ca hoții"., Ei, asta de acum e "Vara ca hoții!".
Ordonanța se dorește, pardon!, se pretinde "a demara prima reformă profundă a administrației de stat" (Marcel Ciolacu). Dacă e a administrației de stat, de ce nu scriu clar la ce tipuri de instituții se referă?! Nu știu că multe instituții de cultură sunt în subordonarea administrațiilor locale? Sau urmăresc, de fapt, să distrugă teatrele mici (și alte instituții mici de cultură)?! Mai corect spus ar fi: mai întâi pe cele mici, apoi pe cele mari, pentru că, dacă inițiatorul impune "cotă la cheltuielile bugetare pentru cultură" , în timp ce susține descentralizarea le va distruge și pe cele mari cu siguranță.
Și, apoi, reforma înseamnă, conform DEX, "a schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție". Păi, unde e schimbarea în bine?! Reducerea cheltuielilor? Nu asta înseamnă reformă! Unde sunt analizele de fond? Unde sunt prognozele? Unde sunt scenariile pe fiecare domeniu în parte (căci administrațiile locale au mai multe tipuri de instituții în subordine).
Și mai întreb, cum a construit Guvernul bugetul? Cum l-au propus și cine l-a aprobat, dacă era nerealist?! Nu ar fi bine ca guvernanții să preia replica celebră din '90 "Am fost un dobitoc " și să o ia ușor, ușor, cu analize pe ramuri și domenii? Că toți vrem reformă, dar ordonanța cu care ne pierdem vremea de 72 de ore nu este așa ceva.
Întregul text, precum și discursurile care îl însoțesc, ale premierului si ale miniștrilor, trădează o atitudine disprețuitoare față de toți cetățenii, iar dacă mă gândesc doar la lucrătorii din domeniul cultural, îmi amintesc de acel "neesențiali" din pandemie.
În fapt, ce ar trebui să înțeleagă cei care acum stau liniștiți gândindu-se că nu este vorba despre ei - ei muncesc, nu joacă Solitaire! - este că, în spatele cuvintelor ca desființări, comasări, reduceri de posturi, reduceri de aproape 50% la cultură, etc., se ascund alte cuvinte: disponibilizări, șomaj. Toate acestea vor determina vulnerabilizarea unor servicii publice cu consecințele pe care le vom suporta cu toții.
"Pârjolul" adus de ordonanță se va extinde la nivelul întregii societăți, adică asupra celor ce au pus în urnă votul lor împreună cu speranța pentru ceva mai bine. Când reduci cheltuielile bugetarilor și îi dai afară pe aceștia, trimițându-i în mediul privat (pe care îl nenorocești cu alte taxe și impozite), șocul se va simți până la brutarul din colț. Ordonanța va genera într-un interval de timp măsurabil un colaps al instituțiilor de cultură și un dezastru pentru prezentul și viitorul culturii naționale. Dar... să sperăm, totuși, în mintea Guvernului de pe urmă.
2. Teatrul Masca, o instituție unicat (!) în România, înființată imediat după Revoluție, cu un profil teatral specific și cu programe și proiecte culturale dedicate comunităților defavorizate sau situate la periferia Capitalei, o alternativă care diversifică și completează peisajul teatral românesc actual, ar fi desființat. Și, odată cu Masca, ar muri și teatrul de stradă din România.
În istoria noastră de atâția ani, an de an am fost amenințați cu desființarea de diverși politicieni. Dar asta pentru că nu le-a plăcut ideea că oamenii din cartierele dormitor, fără posibilități materiale și care nu știau ce e ăla Teatru, simțeau, vedeau cu ochii lor, că banii din impozitele pe care le plăteau statului se întorceau acum la ei sub forma unor spectacole, evenimente culturale care îi emoționau, le educau copiii și le mai și arătau cam pe unde se găsește Binele.
Numele unora dintre acești politicieni nu mi le mai amintesc nici eu, care eram direct implicată, cu atât mai puțin zecile de mii de spectatorii din acești 33 de ani. Acum, când scriu, am o singură speranță: Istoria să se repete.
PS 1: Ce se va întâmpla cu proiectul pe fonduri europene Human mosaic pe care îl avem în derulare? Ce vor zice partenerii noștri din UE? Cum o să le explic că Guvernul României vrea instituții mamut, cu sute de angajați, în locul unor instituții cu echipe mici, organizații suple, care pot colabora eficient cu parteneri din Uniunea Europeană pe proiecte dedicate comunităților?
PS 2: Și aș mai vrea să fac o completare importantă, care sper că va pune în lumină justă cele scrise mai sus: eu mi-am depus demisia înainte de apariția acestui proiect de Ordonanță. Nu voi mai candida pentru un nou mandat de manager, deși aș fi putut. Îmi pasă însă de ce se va întâmpla cu Masca, de ce se va întâmpla cu alte teatre și îmi doresc ca Masca să existe mai departe, cu echipa alături de care am lucrat în ultimii ani, o echipă tânără, cu viziune și expertiză în teatrul altfel.
***
V. Vladimir Anton, Director artistic al Teatrului Municipal Csíki Játékszín din Miercurea Ciuc: "Viața comunităților și a valorilor acestora va fi distrusă"
1. Sunt sigur că ai mei colegi care au răspuns deja au dat statistici și date concrete și au menționat punctual articole din Ordonanță și consecințele lor juridice, administrative și bugetare. Așa că voi evita să fac asta.
Cred că sistemul public ar fi zguduit în temelii. Dar cred că și cel privat va fi zguduit din temelii pentru că bătaia pe oportunitățile de muncă va fi nedrept și nefiresc de dură. Cred că memoria recentă a celor 2 ani de pandemie încă trăiește în noi. Instituțiile de cultură au fost primele care s-au închis și ultimele care s-au redeschis.
Cred că șocul va fi imens.
Cred că teatrele, muzeele, filarmonicile, ansamblurile de dans etc nu vor mai avea posibilitatea de a oferi contracte de angajare sau colaborare absolvenților universităților de arte. Cred că mulți tineri artiști vor pleca din țară și mulți se vor reprofila. Cred că viața socială a orașelor va avea enorm de suferit și din acest motiv tinerii în general vor dori să plece din țară. Cred că oamenii vor sta pe Netflix și pe social media în încercarea de a primi ceva entertainment.
Cred că viața comunităților și a valorilor acestora va fi distrusă. Cred că formarea și dezvoltarea sensibilității, a umorului, a empatiei, a spiritului critic, a capacității de a te pune în locul celuilalt a unei întregi generații va avea foarte mult de suferit.
Cred că România se rupe de definitiv de ideea că prin cultură și artă o societate evoluează se definește fundamental.
Cred că vom fi cu toții foarte foarte singuri.
2. Memoriul UNITER răspunde foarte aplicat la această întrebare. Cred că impactul ar fi destul de similar pentru majoritatea instituțiilor culturale din țară.
În stagiunea 2022-2023, Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc a avut 273 de reprezentații și peste 40.000 de beneficiari. Este de ordinul evidenței că nu vom fi capabili nici măcar să ne mai apropiem de aceste cifre din cauza limitării de 7,5% la capitolul 67 pe care finanțatorul va fi obligat să o respecte.
Din cheltuielile totale ale instituției, cheltuielile de personal (salariile) sunt aprox. 65%. Cota de 7,5%, în orașele mici și mijlocii, ne va pune în situația de a avea buget doar de salarii (sper). Deci practic bugetul de producții și de investiții ar fi inexistent. Dacă un manager nu manageriază un buget, atunci el manageriază ce? Starea de spirit a angajaților care și-au pierdut definitiv speranța?
Pentru Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc (și pentru toate celelalte instituții de cultură din oraș!), consecințele nu pot fi cuantificate. Cum măsori colapsul vieții culturale a unui oraș și a unei regiuni de 300.000 de locuitori?
Sincer să fiu și numai ideea de a lua în serios acest proiect de Ordonanță mă face să mă gândesc aproape cu nostalgie la pandemie și la perioadă când restricțiile ne obligau să jucăm spectacole cu maxim 30% din capacitatea sălilor.
***
VI. Adrian Vālușescu, Manager al Centrului Cultural Reduta din Brașov: "Aplicarea Ordonanței ar produce un haos de nedescris"
1. Aplicarea ordonantei săptămâna viitoare ar produce un haos de nedescris într-un segment profesional și așa foarte afectat de inechitățile provocate de aplicarea Legii 153.
Nu se poate aplica aceeași măsură peste tot. Județele sunt diferite din punct de vedere economic, al structurii sociale și al necesităților culturale.
2. Avem de ales între a solicita suplimentarea numărului de posturi (momentan, avem 44) și comasarea cu o altă instituție. Decizia ar trebui să aparțină autorităților locale și județene.
Sunt și președinte al Asociației Naționale a Centrelor Culturale și vom emite și noi un memoriu către ministerele răspunzătoare.
****
VII. Florin Toma, Director general al Teatrului Dramatic Fani Tardini din Galați:"Teatrul, ca fenomen, cel puțin ce va mai rămâne din el, va împietri"
1. Ne aflăm într-un moment critic! Sistemul cultural public din România, așa cum îl cunoaștem astăzi, cu bune și cu rele, va înceta să mai existe, în cele mai multe din orașele țării. Vor dispărea teatre, biblioteci, case memoriale, muzee etc. Orașele vor deveni mai "sărace" și neatractive, în special pentru tineri. Efectul va fi unul de tip domino și va impacta multe aspecte ale sectorului cultural, dar mai ales ale vieții comunităților.
Reducerile drastice și aberante de buget propuse vor arunca instituțiile de spectacol (cele cu peste 50 de angajați, care vor scăpa de desființare) într-o zonă a compromisurilor artistice, a formelor fără fond, pentru că nu se vor mai putea asigura condițiile pentru realizarea unor proiecte artistice valoroase. Va dispărea orice demers care vizează cercetarea în domeniul artelor, experimentele artistice etc. Festivalurile de teatru (evenimente culturale emblematice pentru multe orașe) vor fi imposibil de organizat. Teatrul, ca fenomen, cel puțin ce va mai rămâne din el, va împietri.
Miza nu va mai fi una artistică, ci una care va sta sub semnul supraviețuirii. Mulți artiști, tehnicieni de scenă, oameni din spatele scenei vor rămâne fără loc de muncă, după o viată petrecută în teatru. Cine pleacă? Cine rămâne? Care vor fi criteriile de disponibilizare?
Orașele vor pierde teatrele de păpuși, adică exact primul spațiu dedicat educației alternative a generațiilor viitoare. Locul în care copiii devin spectatorii de mâine. Prin urmare, instituțiile care vor mai rămâne (cine știe sub ce formă de funcționare...) vor pierde segmente importante de public pentru că obiceiul de consum cultural nu va mai fi exersat încă din copilărie. Instituții de spectacol cu misiuni, obiective și strategii diferite, dar mai ales cu public diferit (atras și crescut in ani de zile) vor fi obligate să fuzioneze, pierzându-și, astfel, identitatea, patrimoniul, istoria și tradiția, devenind instituții hibride, lucru care va crea cel puțin confuzie în rândul publicului. Asta în cazul "optimist" al comasării, dacă nu se optează pentru desființare, așa cum stipulează în prezent ordonanța.
2. Ne-am întors în 2009, când faimoasa lege a guvernului Boc urmărea aceeași reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar. Pentru mediul teatral gălățean asta a însemnat comasarea Teatrului de Păpuși cu Teatrul Dramatic, primul devenind secție în cadrul celui de-al doilea. Oameni de la ambele instituții s-au trezit, deodată, fără loc de muncă. Totodată, în condițiile unei infrastructuri deja insuficiente, a dispărut din oraș o sală de spectacole.
Comasarea a creat adevărate probleme de funcționare, blocaje instituționale, programe suprapuse, lipsă de spații, pierderea identității celor două instituții etc. Comasarea s-a dovedit o soluție falimentară pe termen lung. În 2018, administrația locală a dat dovada de luciditate și responsabilitate și a reparat această situație nefericită. Teatrul de păpuși și-a recăpătat personalitatea juridică și a redevenit teatrul care a fost înainte de a fi desființat de reforma Boc.
În momentul de față, intrarea în vigoare a ordonanței ne va obliga să ne reîntoarcem la situația din 2009, dar cu amendamentul că, de data asta, vor fi comasate toate cele trei teatre care funcționează la nivelul municipiului Galați: Teatrul Dramatic, Teatrul de Păpuși și Teatrul Muzical (toate subdimensionate deja la nivelul resursei umane). Instituții cu peste 65 de ani de existență și cu palmarese artistice consistente.
Totodată, în urma comasării, teatrele vor fi obligate și să își diminueze drastic bugetul, să își piardă din personal (administrativ, tehnic, dar și artistic), iar în noile condiții nu își vor mai putea susține repertoriile. Prin urmare, vor intra în colaps. Trei piloni importanți ai culturii gălățene vor dispărea.
Acest lucru va pune în pericol și mediul educațional artistic din oraș: interesul pentru Liceul de Arte și Facultatea de Arte va scădea categoric.
Acest fenomen de dispariție va viza și mediul sportiv. Reducerile bugetare vor aduce cluburile de sport în situația în care nu vor mai putea funcționa și se vor închide.
Așadar, opțiunile de dezvoltare armonioasă a membrilor unei comunități (în special cei tineri) vor fi reduse la zero. Totul în numele așa-zisei reforme economice. Revoltător!
(va urma)