La Berlinala din 2023, documentarul de 70 de minute a primit Premiul Federației Presei Cinematografice (FIPRESCI) în cadrul secțiunii Forum. La TIFF 2023, al doilea lungmetraj din cariera lui Vlad Petri a bifat Premiul Zilelor Filmului Românesc. La toamnă, Între revoluții va fi lansat pe ecranele naționale.
Imagini de arhivă, așadar. Final de anii '70 și deceniul 9 al secolului trecut. Revoluția iraniană (1978 - 1979) și cea română (1989). Alungarea șahului, abolirea monarhiei, trecerea la republică islamică și instaurarea la putere a ayatollahului Khomeini. Ultima decadă a regimului comunist al lui Ceaușescu, revoluția care îi abolește dictatura și instaurează democrația. Dictaturi. Speranțe de schimbare, de deschidere, de libertate.
Două femei care se întâlnesc la București. Studente la Medicină. Prietene. Poate chiar mai mult. Decizia Zahrei de a-și întrerupe studiile și a reveni în Iranul unde schimbările se întâmplă cu rapiditate. Regretele Mariei și începutul corespondenței. Vocile gândurilor, sentimentelor și tăcerilor lor mixate cu imagini de pe străzile Teheranului și Bucureștiului acelor evenimente, acelor ani.
Nu, Lavinia Braniște și Vlad Petri nu identifică în imaginile de acum 45 de ani două femei al căror destin să-l caute în arhive. Ei construiesc, nasc două destine privind acele imagini și încercând un exercițiu de imaginație & empatie. Cum ar fi fost dacă? Cum am fi fost dacă?
Fascinant la Între revoluții e că reușește să te poarte / miște ușor, blând, aproape imperceptibil, deopotrivă prin fluviul marii istorii din două țări neașteptat de apropiate din multe puncte de vedere (păstrând, în același timp, o consistentă doză de diferențe majore) și prin pârâurile de munte ale două mici istorii personale până la vărsarea într-o deltă cu totul neașteptată. La capătul drumului, sunt chiar eu. De câte ori nu ați privit poze îngălbenite, vederi mototolite, afișe expirate, fragmente video anonime și nu v-ați întrebat cine sunt acei oameni, cum ar fi să-i cunoașteți, cum ar fi să le fiți contemporani, prieteni, iubiți, cum ar fi să fiți chiar ei? La fel, de câte ori, citind ori aflând prin alte mijloace despre mari evenimente istorice, nu v-ați întrebat ce simțeau oamenii necunoscuți din piețele în care se înfăptuiau schimbări majore, cum ar fi fost să fiți alături de ei, să fiți ei?
Într-un fel, ce face Între revoluții e un exercițiu de augmented reality / history, adăugând timpurilor care au fost doi oameni care ar fi putut să fie. Artificiul e atât de subtil și firesc pus în ecran, încât privitorul are senzația, spre final, că știe cum arată Zahra și Maria, că le-a identificat acolo, în mulțimile ori indivizii aceia necunoscuți care schimbă lideri, se plimbă pe stradă, merg la mare sau pur și simplu privesc spre cameră. Preferința stilistică e însă departe de încă atât de misteriosul giga-domeniu numit IT, în cadrul căruia sunt de găsit concepte și inițiale de tipul AR, VR, AI și așa mai departe. Între revoluții e mai degrabă un exercițiu din sfera științelor umaniste, o reverență adresată memoriei recente și acelui duh, acelei esențe pe care ne încăpățânăm încă s-o credem ca locuind în fiecare om, în fiecare ființă.