Vecinii tăi sînt nişte moşi simpatici. Să mori tu? - joi.mega Joy

Dacă rişti şi te duci la o piesă marca Radu Afrim, ar trebui să ştii următoarele: Afrim e un tip care nu suportă comparaţie. Afrim nu regizează piese, ci le rescrie, le interpretează aşa cum are chef, le documentează, le arhivează, le filmează, le joacă, le mută accentele, le reinventează actorii, le compune decoruri şi le alocă spaţii aleatoriu, după un algoritm încă nedescoperit de M.I.T., le face harcea-parcea, apoi, la final, le aşează în faţa ta, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Pe scurt: o piesă Afrim începe cu o analiză atentă a caietului-program (unde textele, fotografiile etc. sînt ale lui), se continuă cu o privire largă prin sala de teatru, care nu mai e nicicum ce-a fost, o rugăciune înainte (că poate tocmai sub locul tău a pus 5 kile de dinamită pentru final) şi apoi ciuleşti urechile, ochii şi nasul că începe demenţa. Aşa a fost sîmbătă, 18 martie, la premiera piesei joi.mega Joy, la Teatrul Odeon.



Monarhie, comunism şi restul

E o piesă cu stafii încă vii. Cu stafiile care vin din trecut şi-ţi distrug ţie viitorul. Stafiile unei istorii care nu se încheie în favoarea unui prezent ok. Povestea e simplă: nişte bătrîni (care parcă vin de la 1800, nu se ştie sigur) se întîlnesc în fiecare joi la Zsuzsa (cea mai lucidă dintre ei) să ia masa împreună. Singura lor masă copioasă din timpul săptămînii. Sînt o generaţie care a trăit sub Imperiu, comunism şi acum înoată în capitalism. Nişte moşi sau nişte morţi simpatici, plini de istorioare, sclerozaţi, erotomani şi, desigur, singuri. Sînt exact ca ăia de la mine din bloc. Poate un pic mai afundaţi în trecutul glorios al Ungariei mari. Pentru că, aţi ghicit, e povestea Ungariei nostalgice după vremea de dinaintea Trianonului. Sau aşa e textul, pentru că Radu Afrim a mutat miza textului în altă parte: modul în care bătrîneţea (fie ea tradiţie, tabiet, oboseală sau de-sexuare) anchilozează şi distruge. Dar, cu toate acestea, e foarte simpatică. De fapt, Afrim a anihilat orice miză (ţi-am zis, 5 kile de dinamită sînt sub locul tău). joi.mega Joy e o telenovelă scurtă despre mecanismul falsificării prin osificare.



Ce e o manţibicicletă?

Femei înnebunite după bărbatul vieţii lor (Virgil Andriescu), un fante cu reumatism şi chef de sex. Un fost militar sub Franz Joseph (încă îi scrie şi acum!) nu mai poate mînca (nu ţine regim, doar a uitat proteza acasă) şi este măscăriciul tragic al grupului (rol beton al lui Constantin Cojocaru). Şase doamne care nu uită balurile şi plimbările lungi pe malul Dunării, dar uită să-şi zică pe nume. O femeie care vine de la începutul lumii, o femeie care trăieşte în lumi parlele, mama imemorială, o doamnă de secol XIX (Ameliedragă - Tatiana Iekel). În toată această lume au nimerit Laci (Alin Teglaş), un tînăr care vorbeşte la telefon cu gagici imaginare şi spune vorbe de duh ("Frumoasă fată-ntinde masă/ Că eu ţi-aduc noroc în casă"), şi Eva (Crina Mureşan), fata lui Zsuzsa, mama unui copil care se droghează şi posesoarea unei diplome în litere cu care se poate şterge la fund. Şi sora Evei, revoltata secolului, o punkistă noir. Poţi să te revolţi în faţa stafiilor vii? Laci se simte bine, Eva le-ar da foc. Dar, la urma urmei, morţii ăştia care digeră orice, chiar şi memoria, sînt simpatici. Şi cîntă frumos muzica de cabaret.

Mica lor lume se întinde, ca Ungaria mare, peste tot. De la tăiţei cu varză la Josephine Baker, de la solniţa de piper la Lajos Kossuth. Şi în interior e numai bucurie în acest ritual săptămînal al supravieţuirii şi demenţei. Cîini uitaţi, divorţuri fără număr, tineri pierduţi, oale multe, supe, mobile vechi, imoralitate, mitologii subiective anapoda: joi.mega Joy e un disc pe care acul patefonului zgîrie în gol. Radu Afrim nu a dat cel mai bun spectacol al său, dar ne-a dat voie să mutăm sufletele în trupuri din care pasiunea naşte numai iluzie.



Distribuţia: Zsuzsa - Dorina Lazăr; Sándor - Virgil Andriescu; Mana - Irina Mazanitis; Böske - Virginia Rogin; Hilda - Liana Mărgineanu; István - Constantin Cojocaru; Adél - Rodica Mandache; Ameliedragă - Tatiana Iekel; Eva - Crina Mureşan; Karola - Jeanine Stavarache; Liza - Ana Maria Moldovan; Laci - Alin Teglaş
Decoruri: Vittorio Holtier
Costume: Ilona Varga-Járó
Muzica: Vlaicu Golcea
Textul care a stat la originea spectacolului se numeşte Joisărbătoare şi a fost tradus în limba română de Anamaria Pop. Autoarea Katalin Thuróczy a participat la premieră.