La Timișoara, ediția 2023 (și a doua în scurta sa istorie) a Timorgelfest, Festivalul Orgile Cetății, a cuprins 16 recitaluri și concerte, desfășurate în catedrale, biserici, instituții, săli cu orgă. Organizatorii au intenționat să redea instrumentului măreția firească, sonoritatea exemplară și aprecierea publicului. Am participat la câteva dintre acestea. Și l-am descoperit pe Theodor Rădulescu, un excepțional pianist și organist în vârstă de 21 de ani, care își privește instrumentul cu vibrația degetelor, cu chemarea inimii și cu energia minții. Și, orb fiind, are, inevitabil, un alt simț, subtil, care îl ajută să descifreze partituri, să își cunoască orga, să dăruiască talentul lui celor care îl ascultă. Și o face perfect!
La Sibiu, Constantin Chiriac, mentorul FITS, a găsit de cuviință ca deschiderea oficială a ediției 2023, cea cu numărul 30, să fie găzduită de (și să se numească) O catedrală plină cu orgi. Concertul - colaj, de 35 de minute, a îmbinat muzici pentru șapte orgi, fixe și mobile, pe care le găzduia atunci Catedrala Evanghelică Sfânta Maria. Eram acolo, pentru festivalul de teatru, evident. Și am încercat să înțeleg, încă o dată, rolul orgii în viața urbei, a culturii, a oamenilor orașului.
Christian Badea a apărut în viața muzicală a cetății în anul 2006. Probabil, a fost meritul directorului de atunci al Filarmonicii George Enescu. După ce acest mare dirijor și priceput muzician a dirijat muzică simfonică și muzică de operă, literalmente, în toată lumea. Mai bine mai târziu decât niciodată. Ne-am obișnuit să spunem asta, din complezență, din neputință, cu părere de rău, atunci când, în sfârșit, suntem pe cale de a înțelege că suntem pe cale să pierdem ceva ce se poate dovedi ca fiind de neînlocuit. Din fericire, pe Christian Badea nu doar că nu l-am pierdut, dar, numit fiind dirijor permanent al filarmonicii, aducând un atât de necesar alt suflu orchestrei, l-am reîntâlnit constant, an de an. A fost invitat să conducă și Orchestra Națională Radio, dar și două spectacole cu Otello, recent, la ONB. A realizat, cu semi-regie, două spectacole-concert cu actul 3 (în anul 2015), respectiv actul 1 (în anul 2016) din Parsifal. Cineva se auto-chestiona atunci (mă întreb dacă va fi auzit cine era firesc să audă!) dacă merităm ceea ce ne dăruiește Christian Badea. Pentru că despre daruri muzicale solide, bine construite, fără greșeli, discutăm. Despre o altă manieră de a dirija, de a conduce o orchestră, de a-i determina pe artiștii instrumentiști să devină, de fapt, chiar ei, exponenții veritabili, ai muzicii. Despre interpretare ca destin, ca alegere, ca viață, nu ca serviciu. Despre invitarea, în concertele sale, a unor soliști instrumentiști sau a unor artiști lirici valoroși, aflați în deplină consonanță cu ideile sale despre muzică și interpretarea acesteia sau despre descoperirea unora care nu au întârziat să confirme calitatea pe care dirijorul o intuia deja la ei. Christian Badea a întors pagina dirijatului simfonic și de operă în București. Și este același, fără să se dezmintă, în fiecare concert, cu fiecare apariție, de 17 ani. Fidel acurateței, limpezimii și autenticității, dirijează întotdeauna cu partitură și îl înțelegem perfect. Avem nevoie vitală de Christian Badea în stabilirea repertoriilor instituțiilor noastre muzicale, în alegerea soliștilor invitați, în regia de operă, în școala de dirijat.
Acum (1 septembrie 2023), în festivalul nostru, Christian Badea a dirijat, într-o seară de muzică franceză (îl includem puțin, doar pentru momentele dedicate acestui scurt text, și pe George Enescu), Orchestra Teatrului Capitole din Toulouse, un program care a inclus și Simfonia cu orgă, că așa este cunoscută, compusă de Camille de Saint- Saëns. O lucrare monumentală, dar care lipsește, în mod cronic, din repertoriul instituțiilor despre care scriam la început că au șansa de a dispune de acest instrument mare cât o orchestră sau cât istoria muzicii, de fapt. Să recitim Matei 11:15, 13:9, 43 sau Marcu 4:9,23, 7:16 sau Luca 8:8, 14:35.
(foto: Cristina Tănase)