Un recital cameral de o distinsă prestanță a avut loc pe 23.09.2023 ora 11.00 la Sala Auditorium a Palatului Regal, susținut de formația Vocalise Ensemble, format din soliștii de talie mondială: Steluța Radu - pian, Mircea Călin - vioară, Viorel Tudor - violă și Marin Cazacu - violoncel.
Programul, deosebit de valoros, de mare densitate spirituală, a aparținut erei romantice și post romantice, cuprinzând două lucrări celebre, compuse de: George Enescu, Cvartetul cu pian no. 1, op. 16, în Re Major și Johannes Brahms, Cvartetul cu pian no. 1, op. 25, în Sol minor.
Pianista Steluța Radu a absolvit Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București (1978), la clasa profesorilor Dan Grigore și Gheorghe Halmoș. În prezent este prof. Dr. la Catedra de pian principal a Universității Naționale de Muzică din București și desfășoară o bogată activitate pianistică în lume, obținând numeroase premii. Este organizatoarea Asociației "Majura Christ", destinată muzicii camerale de duo pianistic și voce cu pian.
Violonistul Mircea Călin a început studiul viorii cu profesoara Dorothea Waldinger, continuând cu profesorii Marius Cristescu și Ștefan Gheorghiu și s-a perfecționat în Anglia și Germania cu Ifran Neaman, Zakhar Bron și Rugiero Ricci. A susținut multe concerte, alături de mari dirijori, precum Valeri Gherghiev, Ghenadi Rozjdenvensky ș.a. Înaintea stabilirii în Olanda a fost concertmaestru al Filarmonicii "George Enescu" din București și lector la Conservatorul din București. A continuat activitatea de pedagog la Royal Conservatory din Ghent, Belgia și Conservatorio Superior din Bandajoz, Spania. Este membru în diverse jurii de Concursuri internaționale.
Violistul Viorel Tudor a studiat în București, la Liceul de Muzică "George Enescu", apoi la Conservatorul "Ciprian Porumbescu". A profesat ca solist violist în Orchestra Simfonică "Paul Constantinescu" din Ploiești, în Orchestra Simfonică Galicia din Spania, iar în prezent este solist violist în Orchestra de Extramadura, Badajos, España. Este membru în diverse ansambluri muzicale camerale și este profesor în orașul de reședință.
Violoncelistul Marin Cazacu a studiat violoncelul la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti" din București cu profesorul Ion Urcan, iar ulterior la Conservatorul de Stat Ciprian Porumbescu cu renumiții profesori Serafim Antropov-Manu și Aurel Niculescu. S-a specializat la Weimar cu profesorul Mezö Lászlo iar în România, la Costinești și Sinaia cu celebrul solist Radu Aldulescu. A câștigat multe premii internaționale, precum cele de la: Geneva, Markneukirchen, Leipzig, Bologna, Belgrad ș.a. Începând cu anul 1983 este solist al Filarmonicii "George Enescu" și a desfășurat o intensă activitate în Europa, Asia și cele două Americi. A colaborat ca solist, cu un număr de dirijori de seamă, precum: Ghennadi Rojdestvenski, Sergiu Comissiona, Lu Jia, Nanse Gum, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Antoni Ros Marba, Mendi Rodan, Misha Katz, Jean Périsson etc. Participă frecvent la diferite ansambluri camerale, în compania unor artiști de prestigiu precum: Vladimir Orlov, Valentin Gheorghiu, Radu Aldulescu, Mihaela Martin ș.a. A fondat: Cvartetul Cellissimo (1998), prima Orchestră Națională de Tineret (2008) sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal și ansamblul Violoncelissimo - cu peste 100 de tineri celliști, care, în 2019, a susținut primul său turneu național. I s-a acordat: Ordinul Meritul Cultural cu gradul de Cavaler (2004) și Premiul pentru "Proiectul anului", de către revistele VIP și Actualitatea Muzicală (2008) ș.a. A înregistrat o serie de C.D. la Electrecord, Olympia, BMG și AIX Records. Cântă pe un violoncel Lorenzo Ventapane (1820). Din 1992, este profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2006 a obținut titlul de Doctor în Muzică, la Universitatea Națională de Muzică din București.
George Enescu (1881-1955), Cvartetul cu pian no. 1, op. 16, în Re Major (durata cca 41 minute) a fost scris în 1909 și dedicat doamnei Ephrussi, soția bancherului parizian Michel Ephrussi. Compoziția a fost terminată pe 10 decembrie în 1909, iar pe 18 decembrie a aceluiași an a avut loc prima audiție, la Paris, în cadrul seriei de concerte Soirées d'Art, prilej în care a avut loc și premiera Octetului său. Acest cvartet a mai fost prezentat în public de două ori: în 1910 și 1933, ambele având compozitorul la pian. Se pare că autorul ar mai fi vrut să revadă partitura, dar nu s-a întâmplat niciodată. Lucrarea a fost publicată în 1965, la Paris, de către editoarea de origine română Mica Salabert.
Compoziția este concepută în trei mișcări:
I. Allegro moderato, în Re Major, este compusă în formă de sonată, cu tema principală expusă la unison, mod de prezentare folosit în numeroase lucrări. Tema se aseamănă cu cea scrisă cu trei ani înainte, în lucrarea camerală Decet / Dixtuor op. 14 pentru instrumente de suflat (1906). În dezvoltarea secțiunii se remarcă un sistem compozițional, pe care îl va folosi din plin - heterofonia.
II. Andante Maestoso, în La b minor, este de formă ciclică, unde tema principală în culori modale, expresive, este prezentată de violoncel. Un alt grup de teme sunt derivate din cea primordială, cu diverse celule melodice metamorfozate continuu. Coda va readuce, prin pian, tema secundară a lucrării, constituind caracteristica ciclică a secțiunii.
III. Vivace, construit compozițional în formă de sonată, ca și secțiunea de început, pornește în sonoritate minoră - Re minor, cu jocuri spre major. Compozitorul dă secțiunii o pulsație ritmică înverșunată, însoțită de o jovialitate robustă, fapt ce se împlinește bine cu destinația tradițională a unui final.
Vocalise Ensemble a interpretat magistral această lucrare enesciană, de profundă esență spirituală, fiind apreciată în mod deosebit de publicul meloman din sală, cu multe aplauze.
Johannes Brahms (1833-1897) a compus Cvartetul cu pian no. 1, op. 25 în Sol minor (durata cca 40 minute), în 1856-1861. Premiera a avut loc în 1861, la Hamburg, cu Clara Schumann la pian. În anul următor a fost cântat la Viena, cu Brahms însuși la pian, susținut de membrii Cvartetului Hellmesberger. Lucrarea se structurează în patru mișcări:
I. Allegro (Sol minor) este în formă de sonată, cu o temă motivică care va guverna tot materialul sonor al secțiunii. Autorul prezintă 5 teme dezvoltate diferit. În repriza secțiunii începe cu tema a doua, iar apoi revine tema întâi, cu o acumulare descendentă, în fortissimo.
II. Intermezzo: Allegro ma non troppo - Trio: Animato (Do minor, se termină în Do Major). Intermezzo este conceput ca un scherzo agitat, cu un efect de mișcare perpetuă, oscilând între major și minor. Trio-ul, cu două teme principale, este mai rapid decât Intermezzo, dar mai puțin agitat. În final se repetă Intermezzo, cu o scurtă codă, ce reia tema din Trio.
III. Andante cu moto (E♭ Major), este o mișcare lentă, de formă tripartită. Dacă tema inițială este liniștită - o cantilenă suavă, a doua temă este energică ritmic, cu acorduri în fortissisimo, cu un caracter exuberant. O Coda de mari proporții, care dezvoltă o multitudine de teme, ca și mișcările anterioare, liniștește această lume eterică.
IV. Rondo alla Zingarese: Presto (Sol minor) este o secțiune rapidă, vioaie, cu dese schimbări ritmice și de caracter. Subtitlul lucrării: "Rondo alla zingarese" i-a dat supranumele, în glumă, de "Gypsy Rondo".
Interpretarea lucrării brahmsiene de mari dimensiuni, de către formația Vocalise Ensemble, a produs asupra publicului o profundă impresie, sonoritățile orchestrale au dat multă satisfacție, publicul select răsplătind artiștii cu frumoase aplauze.
Felicităm din inimă acest ansamblu contemporan pentru abordarea celor două lucrări deosebit de dificile, atât tehnic, cât și de concordanță și colorit, acuratețe și muzicalitate, în crearea unor momente de vis alături de izbucniri telurice, în cele mai diverse forme. Am ascultat într-adevăr un Brahms și un Enescu, adevărat! La bis, celebrul ansamblu a cântat un fragment din Brahms, cvartetul ascultat, Rondo alla Zingarese! A fost un recital de mare clasă, un singur suflet îmbinând și exprimând visurile celor doi compozitori.