În deschiderea concertului am ascultat D'un matin de printemps (Despre o dimineață de primăvară) de Lili Boulanger [2], o lucrare instrumentală, în aranjament orchestral, compusă în anul 1918, a cărei primă audiție a avut loc după moartea autoarei, la 13 martie 1921, pe scena Conservatorului de Muzică din Paris, cu Orchestra Pasdeloup, condusă de Rhené-Baton. Muzica piesei are un limbaj sonor unic, cu inflexiuni modale, în care se recunosc influența lui Gabriel Fauré și Claude Debussy. Din titlul lucrării precum și din scriitura luminoasă, transpare semnificația metafizică a speranței izbăvirii de orice suferință, fiindcă după orice noapte oricât de neguroasă, urmează o dimineață, ce va aduce bucuria luminii.
În viziunea dirijorală a lui Santtu-Matias Rouvali am observat o sporită atenție, focalizată pe realizarea unei amprente timbrale luxuriante, prin insistența asupra coloristicii instrumentelor de suflat de alamă. Părțile piesei oscilau între redarea unei atmosfere întunecat-tainice și alta senin-solară.
În lucrarea destul de laconică (durând aproximativ cinci minute), secvențele se succedau fluent și contrastant: Destul de plin de viață - ușor - vesel (în care tema trecea de la un instrument la altul); Misterios, susținut (cu o melodie bogată ce se înălța înviorător, în care remarcam solo-ul de vioară cântat cu sunet argintat); o zonă culminantă la care aderă tutti-ul orchestral; o secțiune jucăușă, bine ritmată, în care intervalul de secundă mare împingea parcă discursul muzical înainte; un fragment ce degaja suplețe, dar și mister, cu un solo de vioară; o revenire a temei inițiale însoțită de o contratemă; un interludiu; o revenire la mișcarea principală, în care motive frenetice circulau între instrumentele ansamblului și, în fine, reafirmarea temei inițiale, cu încheierea piesei.
A urmat Concertul nr. 5 în mi bemol major pentru pian și orchestră op. 73 de Ludwig van Beethoven, solist Leif Ove Andsnes [3], acompaniat de Orchestra simfonică din Göteborg, dirijată de Santtu-Matias Rouvali.
Celebrul concert, compus în anul 1809 de Titanul de la Bonn, face parte din repertoriul majorității marilor pianiști, fiind foarte cunoscut, atât în interpretările de pe scenă, cât și din înregistrări. Pianistul Leif Ove Andsnes a oferit o variantă echilibrată, colaborând îndeaproape cu orchestra dirijată de Santtu-Matias Rouvali. Frumos realizată mi s-a părut acea suspendare a timpului artistic, notată în partitură, la trecerea către finalul concertului, Rondo. Allegro, unde fagotul solo coboară cu un semiton de la si la si bemol (nota dominantei a tonalității mi bemol major). Brusc, muzica aproape că te catapulta din scaun către tema Rondo-ului final. O reușită a fost de asemenea secțiunea în care în loc ca trilul să încheie cadența pianului cu o intrare puternică din partea orchestrei, acesta se pierdea într-un diminuendo, până când tema introductivă reapărea, cântată inițial de pian și apoi de orchestră.
După aplauzele publicului, solistul a oferit un bis romantic.
În a doua parte a serii muzicale de la Sala Palatului, am ascultat Suita din baletul Petrușka de Igor Stravinski. Asistam la o probă de virtuozitate. Întreg aparatul orchestral 'arunca' raze colorate caleidoscopice. În versiunea din 1947 (premiera mondială avusese loc la 13 iunie 1911, la Théâtre du Châtelet din Paris), suita avea o orchestrație compusă din: 3 flaute (1 dublare piccolo), 3 oboi (1 dublat corn englezesc), 3 clarinete (1 dublat clarinet bas), 3 fagoturi (1 dublat contrafagot), 4 corni, 3 trompete, 3 tromboane, tubă, timpane, tobă mare, cinele, trianglu, tamburină, xilofon, tobă în afara scenei, tam-tam, harpă, pian, celesta și instrumente cu coarde și harpă.
Cu privire la geneza lucrării, însuși Igor Stravinski spunea: "În compunerea muzicii, am avut în minte o imagine distinctă a unei marionete, înzestrată brusc cu viață, exasperând răbdarea orchestrei cu cascade diabolice de arpegii. Orchestra, la rândul ei, ripostează cu sunete amenințătoare de trâmbiță. Rezultatul este un zgomot grozav care atinge punctul culminant și se termină în prăbușirea îndurerată și frământată a bietei păpuși." Stravinski și-a botezat marioneta Petrușka (numele personajului pe care compozitorul l-a numit "eroul nemuritor și nefericit al oricărui târg din toate țările").
Separat de balet, în anul 1947, Igor Stravinski a creat o suită pentru concert, o versiune aproape completă a baletului, dar tăind ultimele trei secțiuni.
1. Introducere (la Târgul Șrovetide); 2. Mulțimile; 3. Cabana șarlatanului; 4. Dans rusesc. Al doilea tablou: Camera lui Petrușka; 5. Chilia lui Petrușka. Al treilea tablou: Camera Maurului; 6. Camera Maurului; 7. Dansul Balerinei; 8. Vals - Balerina și maurul. Al patrulea tablou: Târgul de Șrovetide (Spre seară); 9. Târgul Throve-Tide (Aproape de seară); 10. Dansul asistentelor; 11. Dansul Țăranului și al Ursului; 12. Dansul Țiganilor; 13. Dansul Cocherilor și Mirilor; 14. Mascaradele; 15. Concluzie (Moartea lui Petrușka).
Muzica lui Igor Stravinski pentru Petrușka este una dintre cele mai captivante din toată literatura muzicală. Compozitorul a împrumutat melodii populare (Dansul doicilor, Țăranul cu urs, Dansul vizitiilor, Dans rus) pentru a ilustra diferite scene, unele cu mulțimi. Se putea, la un moment dat, auzi un Vals de Laner. Urmându-și dorința de a semnifica existența dublă a lui Petrușka - păpușă și ființă vie - Stravinski a folosit acorduri bitonale (do major, suprapus cu fa diez major). Compozitorul și-a scris însă propriile melodii exuberante și seducătoare, încărcate adesea cu dramatism. Edificatoare este astfel, deschiderea celei de-a patra scene (realizată printr-o învolburare a instrumentelor cu coarde), care pare să înfățișeze muzical lumina, în timp ce melodiile instrumentelor de suflat plutesc pe deasupra.
Admiram cum, cu o mare plasticitate, trompetele și tromboanele cu surdină, lansau sonorități vii, grotești.
Aplauze puternice au răsplătit artiștii ce au cântat cu o mare dăruire această capodoperă muzicală.
NOTE
Fotografiile din concert au fost realizate de Alex Damian
[1] Orchestra simfonică din Göteborg a fost înființată în anul 1905 și este formată în prezent din 109 muzicieni. Între anii 1905 și 1907 Wilhelm Stenhammar a fost dirijorul-șef al orchestrei, conferindu-i un profil nordic puternic și invitându-i pe colegii săi Carl Nielsen și Jean Sibelius să colaboreze cu această orchestră. Între 1982 și 2004, dirijorul Neeme Järvi, în fruntea orchestrei din Göteborg, a întreprins o serie de turnee internaționale. Muzicianul a realizat aproximativ o sută de înregistrări pe disc, impunând ansamblul, ca una dintre cele mai importante orchestre din Europa. În 1997, ansamblul simfonic a primit importantul titlu de Orchestră Națională a Suediei. Orchestra Simfonică din Göteborg colaborează în mod regulat cu dirijori precum: Herbert Blomstedt, Joana Carneiro, Jukka-Pekka Saraste, Christian Zacharias și Anja Bihlmaier. Începând cu stagiunea 2017-2018, Santtu-Matias Rouvali este dirijor-șef al Orchestrei Simfonice din Göteborg. Din stagiunea 2019-2020, Barbara Hannigan este dirijor principal invitat. Christoph Eschenbach a fost, de asemenea, dirijor invitat principal al Orchestrei Simfonice din Göteborg în anii 2019-2022; împreună, cei trei muzicieni de excepție, au format o triadă puternică, îmbinând trei laturi artistice cu totul diferite. În prezent, Gustavo Dudamel deține titlul de dirijor onorific, iar Neeme Järvi pe cel de dirijor principal emerit.
[2] Marie-Juliette Olga Boulanger, a fost prima femeie câștigătoare a Premiului de compoziție Prix de Rome. Ea a fost, de asemenea, sora lui Nadia Boulanger, renumita profesoara de pian de la Paris.
[3] Pianistul norvegian Leif Ove Andsnes s-a născut la Karmøy, Norvegia, în anul 1970 și a studiat cu Jiří Hlinka la Conservatorul de Muzică din Bergen. A debutat la Oslo în 1987. Andsnes a câștigat numeroase premii precum: Premiul Hindemith Frankfurt (1987), Preis der Deutschen Schallplattenkritik (1997), Premiul Gilmore Artist (1998), Premiul Societății Filarmonice Regale (2000) și Premiile Gramophone (de șase ori). A fost inclus în Gramophone Hall of Fame, în 2013. A fost invitat la Festivalul de la Edinburgh, Last Night of the Proms-BBC, Festivalul Mostly Mozart și la Apple Store din New York. Muzicianul a fondat în 1991, Festivalul de Muzică de Cameră Risør. Leif Ove Andsnes a realizat înregistrări pentru casele de discuri Virgin și EMI, Sony Classical (toate concertele de pian de L. van Beethoven și Fantezia corală).