septembrie 2023
Festivalul George Enescu, 2023
Intrând la concertul formației Camerata Bern, de la sala Ateneului Român, din 12 septembrie 2023, m-am trezit brusc într-un spațiu magic, ceva ce semăna cu Tunelul groazei din renumitul Parc de distracții Prater din Viena. Lumini roșii, scena cu coloane albe în vârful cărora reflectoare trimiteau raze colorate sângeriu. Iar în acest decor, a început spectacolul: pe scenă au apărut cântând și săltând un fel de colindători medievali, dar mai degrabă ursitoare malefice, zornăind din tamburină, bătând din picioare. În fruntea tinerilor se afla violonista Patricia Kopatchinskaja, cu alura ei de Xena războinica, cântând într-o agitație teatrală. Încet-încet totul s-a potolit, iar alaiul cu 15 muzicieni, ce părea un fel de plugușor de Anul Nou, s-a grupat într-o orchestră de cameră tradițională - formată exclusiv din instrumente cu coarde - în care cei a braccia (viorile și viola) cântau în picioare, iar instrumentiștii a gamba (violoncele și contrabasuri), așezați pe scaune.


După câteva sunete în flageolete și șuierături în pianissimo, s-a decantat muzica lui Franz Schubert. Deodată, Patricia Kopatchinskaja a răcnit în limba germană, apoi a intonat din voce o secvență, în timp ce ansamblul murmura stins. Imediat a răsărit o temă suavă, șoptită la vioară. Un cvartet tradițional a început să cânte, după care s-au alăturat cu toții, amintind de un concerto grosso, unde alternează și coexistă un grup soli cu altul tutti. Sesizam replica dată modei formațiilor de muzică veche, cu instrumente vechi, însă Camerata Bern e cu totul altceva. E modern, artiștii cântă de pe tablete electronice, nu de pe știme de hârtie, Deși spectacolul avea ca temă moartea, muzicienii de pe scenă cântau cu o vitalitate fantastică, Patricia Kopatchinskaja conducea formația camerală cu avânt hotărâre, în timp ce solo-urile sale erau străbătute de virtuozitate și strălucire.


 Ascultam armonii splendide succesive, încheiate cu cadență picardiană. Admirabile efectele de crescendo imens, realizat cu întreaga formație.


La un moment dat, doi violoniști au coborât de pe scenă în sală și s-au dus pe culoarul dintre fotolii, de unde au 'conversat' cu doi violonceliști de pe scenă. Păreau două strane dintr-o biserică, în stilul cântărilor responsoriale, însă, intenționat, totul suna foarte disonant. Apoi, am auzit un fel de coral, în care celesta (la care cânta tot Patricia Kopatchinskaja) suna diafan alături de câteva viori și violoncele. Brusc se ridică de la celestă, scoate un țipăt și vine din spatele scenei în față, cu vioara, cântând un motiv cu duble coarde disonante. Întreaga formație strigă simultan Ruvenos, după care toți cântă splendid în Vivace, secvențe din Cvartetul lui Franz Schubert Fata și Moartea.

Magnific concert! Neconvențional, însă deosebit de interesant și realizat cu multă măiestrie de instrumentiști excepționali, cântând unitar, precis, cu spontaneitate și bucurie, coordonați de inimitabila și carismatica violonistă Patricia Kopatchinskaja.

 Aplauze, aplauze, aplauze.


NOTE
*Fotografiile din concert au fost realizate de Cătălina Filip.
Programul a cuprins: Nörmiger Dance of Death (aranjament de Michi Wiancko); Anonim Cântare bizantină pe Psalmul 140 pentru vioară solo și orchestră de coarde (ar. PatKop); Schubert Cvartetul de coarde nr. 14 în re minor, D 810, Moartea și fata (ar. pentru orchestră de coarde de PatKop); Schubert Moartea și fata, D 531 (ar. pentru voce și orchestră de coarde de Michi Wiancko); Gesualdo Moro, lasso, al mio duolo, Caietul VI; Kurtág Ligatura-Message to Frances-Marie (The Answered Unanswered Question), op. 31b; Kurtág Ruhelos din Kafka-Fragmente pentru vioară op. 24.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus