Repertoriul ansamblului Il Giardino Armonico (Grădina armoniei) - fondat la Milano, în anul 1985 - se concentrează pe lucrări din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, folosind urtextul. Interpretarea acestora este fidelă stilului epocii în care au fost create (termenul informat istoric este acum preferat celui autentic, deoarece el recunoaște limitările înțelegerii academice). Ansamblul Il Giardino Armonico este foarte apreciat atât pentru concerte, cât și pentru producțiile sale de operă (Claudio Monteverdi, Georg Friedrich Händel, Giovanni Battista Pergolesi și Antonio Vivaldi).
*
Sursa literară de inspirație a fost poemul epic The Seasons (Anotimpurile) de James Thomson (1730), tradus din engleză, prescurtat și transformat în libret, de către baronul Gottfried van Swieten. Imensul oratoriu al lui Joseph Haydn (partitura conține 576 de pagini) reprezintă un omagiu adus vieții, farmecului naturii, în toate anotimpurile anului, activităților și sentimentelor omului simplu de la țară, existenței sale, precum și o expresie a recunoștinței față de Divinitatea a toate creatoare. Limbajul muzical este influențat de muzica lui G.F. Händel (fugile corale) și de singspiel-ul vienez. Există aici un programatism avant la lettre, tratat mai mult sau mai puțin liber. Personajele sunt (soliști): Simon, arendaș (bas), Lucas (tenor), iubitul Hannei - fiica lui Simon (soprană). Fiecare parte este precedată de o introducere orchestrală. "Oratoriul arată ca o galerie de tablouri diferite ca gen, subiect și colorit, împărțită în patru săli : în prima, Primăvara, se află zăpada și vântul de miazănoapte; în Vara - furtuna; în Toamna - vânătoarea, iar în Iarna - adunarea de seară a țăranilor" [4].
La sala Ateneului Român, Orchestra Il Giardino Armonico cânta cu ajutorul instrumentelor de vechi: flaute de lemn, oboaie, clarinete, fagoturi de epocă, trompete și corni naturali, tromboane de epocă, contrabași cu cinci corzi, timpane mici, cu cheie de acordaj, baghete cu extremități de plută și pianoforte [3], iar instrumentele cu arcuș, utilizau corzi de maț.
În prima parte a oratoriului, Primăvara, se descrie cum iarna se îndepărtează și încet, natura se trezește. Tânărul țăran Simon își însămânțează ogorul. Se aude o temă citată din Andantele Simfoniei nr. 94 în sol major «Surpriza» a aceluiași compozitor. Apoi, Hanne, împreună cu celelalte fete se alătură lui Simon și altor tineri și pleacă cu toți pe câmp, cântând cântece de slavă lui Dumnezeu. În partea a doua, Vara, se înfățișează o dimineață de vară în care fermierul se trezește odată cu răsăritul soarelui (apar elemente onomatopeice - cântec de cocoș imitat de oboi). Fermierul pornește la muncă, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru darurile sale. La amiază, căldura este dogoritoare, iar muștele devin sâcâitoare. Un cioban cântă în depărtare. Apar treptat semnele unei furtuni ce se apropie.
După furtună, toți se bucură; se aud păsările și broaștele; clopotul bate de opt ori. Munca zilei s-a terminat. Partea a treia, Toamna (un scherzo), prezintă munca grea și răsplata acesteia. Duetul de iubire dintre Lucas și Hanne este singurul moment teatral autentic, bazat pe dialogul dintre personaje. Toamna are loc sărbătoarea roadelor, culesul viilor, vânătoarea - evocată aici într-o secțiune specială, cu sonorități baroce. Câinii înfometați gonesc vânatul; brusc, muzica se oprește și urmează un foc de armă (timpane). În încheiere, corul intonează un cântec de petrecere. În ultima parte, Iarna, se aude melodie scurtă. Vremea e rece, cu ceață groasă. Un călător, pierdut în întinderile troienite, găsește adăpost într-o cabană. Hanne și corul cântă despre îndeletnicirea cu roata de tors (motivul vârtelniței se aude la viori). Un nou episod muzical povestește despre nobilul bogat, îndrăgostit de fata de țăran; ea scapă fugind cu calul stăpânului; nobilul rămâne astfel, fără fată și fără cal (muzica amintește de opera Flautul fermecat de Mozart). Simon compară anotimpurile cu vârstele omului. Corul cântă despre începuturile vieții în Paradis. Anotimpurile se succed iarăși și iarăși. Soliștii - care până acum interpretaseră trei țărani - reprezintă acum trei îngeri. Totul se încheie cu un imn de slavă.
În concertul de la Ateneu, Orhestra Il Giardino Armonico, dirijorul Giovanni Antonini, corul NFM Wrocław, și nu în ultimul rând soliștii - Anett Fritsch Hanne, Maximilian Schmitt Lucas și Florian Boesch Simon - au cântat sublim.
O bucurie imensă te cuprindea auscultându-i, interpretând dincolo de profesionalismul lor, cu o dăruire deosebită. Se vedea că acești artiști iubeau muzica lui Joseph Haydn. Dirijorul Giovanni Antonini, modela parcă din eter frazele muzicale, cu gesturi cursive și foarte flexibile ale mâinilor (fără să folosească vreo baghetă); toată ființa lui trăia muzica, tot corpul său se mișca, precum crengile unui arbore în furtună, sugerând artiștilor tocmai intensitățile și subtilitățile agogice necesare.
Cât de dificil trebuie să fie să cânți cu acuratețe și velocitate, pe niște instrumente de epocă (mult mai rudimentare decât cele de astăzi), cu atâta stăpânire și avânt!
Pentru a imita vânătoarea, corniștii schimbau garnitura de instrumente.
Splendid au sunat acele recitative în care pianofortele (vocea de bas) era dublat impecabil de un violoncel.
Corul - care reprezintă în oratoriu țărănimea satului - a avut o contribuție minunată: omogen, reliefând motivele, aducând momente umoristice, în care râsul era cadențat pe ritmul orchestrei și uneori schimbând compartimentele vocale între ele.
Nu știu când au trecut cele patru părți ale acestui oratoriu pastoral, idilic și descriptiv. Soliștii interveneau, când pe rând, când simultan, în duet sau terțet, cu voci cizelate, cu un infim vibrato (spre a se alinia manierei de emisie a instrumentiștilor).
În unele momente, cântul sopranei avea ceva ludic (să fi prefigurat Haydn personajul Papaghena, din opera Flautul fermecat de Mozart?).
Un concert excepțional, un eveniment muzical memorabil și un spectacol voal-simfonic de anvergură, răsplătit de publicul de la Ateneul Român cu urale și aplauze puternice, precum și cu rechemări la rampă.
Festivalul Enescu, 2023, atinge culmi artistice nebănuite!
NOTE
*unele fotografii din concert au fost realizate de Petrică Tănase, restul sunt capturi din înregistrarea TVR Cultural disponibilă online timp de 12 ore de la finalizarea concertului live.
[1] Il Giardino Armonico face parte din proiectul Haydn 2032, pentru înregistrarea integralei Simfoniilor de Joseph Haydn (Alpha Classics) și a unei serii de concerte tematice. În coproducție cu NFM Wroclaw, ansamblul a publicat Serpent & Fire cu Anna Prohaska (Alpha Classics, 2016), câștigător al premiului ICMA Baroque Vocal în 2017 și La morte della Ragione în 2019, câștigător al Diapason d'Or și le Choc Classica. Albumul Telemann a câștigat Diapason d'Or de l'année și Echo Klassik în 2017. Un nou album Vivaldi Concerti per flauto a fost publicat în martie 2020, primind Diapason d'Or. În octombrie 2020, tot cu Alpha Classics, ansamblul a publicat What's next Vivaldi? / Ce urmează după Vivaldi? cu Patricia Kopatchinskaja, premiat cu Opus Klassik în 2021. Timp de mulți ani a fost un ansamblu exclusiv al Teldec Classics, obținând premii importante pentru înregistrarea lucrărilor lui Vivaldi și ale altor compozitori din secolul al XVIII-lea. A colaborat și înregistrat cu celebra mezzo-soprană Cecilia Bartoli. De asemenea, înregistrarea celor cinci Concerte pentru vioară de Mozart cu Isabelle Faust (Harmonia Mundi, 2016) stă mărturie prestigioasei colaborări cu marea violonistă, obținând Premiul Gramophone și Le Choc de l'année, 2017. În stadiu de proiect se află înregistrările cu lucrări ale lui Pietro Antonio Locatelli, precum și un album ce va include concerte Baroce cu mandolinistul Avi Avital.
[2] Corul NFM Wrocław a fost înființat în anul 2006 de Andrzej Kosendiak, ca ansamblu rezident al Filarmonicii din Wroclaw. Interpretează atât lucrări a cappella, cât și oratorii de mare anvergură, opere și compoziții simfonice. A susținut peste 300 de concerte, inclusiv la Filarmonica din Berlin, Centrul Barbican și Royal Albert Hall din Londra, Gewandhaus din Leipzig, precum și la Filarmonica din Paris și Salle Pleyel din Paris. Corul NFM este invitat frecvent să cânte la festivaluri internaționale precum BBC Proms, Osterfestspiele Baden-Baden, Festivalul Internațional de Muzică de la Ankara, Gent Festival van Vlaanderen, Gstaad Menuhin Festival and Academy, Klarafestival, Serenade! Choral Festival, și Toamna Varșoviană. Corul a realizat numeroase înregistrări, dintre care se evidențiază De profundis, care a câștigat în 2017 premiul Albumul Anului, la categoria muzică corală, oratoriu și operă de la Fryderyk Awards (echivalentul din Polonia al US Grammy sau al British BRIT Award).
[3] Pianoforte are ciocănelele acoperite cu piele și coarde subțiri, asemănătoare clavecinului. Pianoforte-ul are calitatea sunetelor destul de diferită în funcție de registru (ușor bâzâit în bas, precum un clinchet - în acut).
[4] Tătaru Ioana: articol publicat în revista Cultura din 7 februarie 2012.
fotografiicuvantortodox/anotimpurile-de-haydn-prin-ochii-lui-stendhal/