Cea de-a 5-a seară a Eurothalia 2023, tradiționalul festival organizat de Teatrul German de Stat din Timișoara (TGST), a fost, prin urmare, așteptată cu mare interes. Premieră din martie 2022, Totul sub cer / Everything under the Sky / Viss Zem Debesim, una dintre cele mai recente producții marca Jaunais Rīgas Teātris, regizate & scenografiate de Hermanis, a fost reprezentată în sala principală a Centrului Regional de Afaceri Timișoara (CRAFT), clădire inaugurată în 2005 vizavi de venerabila & faimoasa Sală Olimpia.
Bazându-se pe textul dramaturgei Margaritei Zieda, Hermanis construiește, în Totul sub cer / Viss Zem Debesim, o călătorie pseudo-inițiatică a unei poetese letone (interpretate de Guna Zariņa) în China contemporană (în prima parte) și o posibilă Chină distopică (partea a doua). Călătoria este livrată sub forma unei suite de scene dintr-un posibil film, plănuit în vremuri pandemic, niciodată realizat. În rolul povestitorului / scenaristului de film și în multiple alte roluri episodice, celălalt membru al distribuției, Vilis Daudziņš.
Motorul intrigii îl reprezintă prea-puțin-faimosul-în-raport-cu-potențialul-său-distructiv sistem de credite sociale pe care autoritățile chineze l-au pus în aplicare în 2014 și care are potențialul de a deveni una dintre cele mai perfide și puternice arme de control al maselor inventate vreodată de specia umană. Pe fondul unei naivități peste medie, eroina din Totul sub cer / Viss Zem Debesim devine una dintre victimele zisului sistem, pierzându-și dreptul de a zbura înapoi spre Riga după un turneu de promovare literară cu rezultate îndoielnice. Urmează ani de chin și încercări de recuperare a punctelor de credit pierdute, efort ce se încununează cu un mare nimic: poetesa din letonă are, din nou, punctajul care i-ar permite să își permită să cumpere un bilet de avion către acasă, dar, din nefericire pentru ea, zborurile nu mai există. Din motive de salvare a planetei, guvernul chinez a decis să anuleze pentru totdeauna traficul aerian si, ca măsură de compensare pentru cei care ar dori să vadă lumea, anunță că va construi replici locale ale Parisului, Romei, piramidelor. Cine știe, poate și a Rigăi.
Margarita Zieda și Alvis Hermanis combină, așadar, tema pericolului dictaturii politice absolute cu cea a angoaselor născute de discursul privind necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, neuitând nici de cea privind adicția ce vizează specia umană față cu dispozitivele digitale conectate (într-o anume etapă a procesului ei de re-inserție în normalitatea chineză, eroina e supusă unui proces de dezintoxicare de Internet).
E posibil ca rolul jucat de China în Totul sub cer / Viss Zem Debesim să fie similar celui al Germaniei naziste din Dragonul, faimosul text din 1943 al lui Evgeny Schwartz (coincidență sau nu, penultima premieră din portofoliul TGST, regizată de Yuri Kordonsky în iulie 2023; coincidență sau nu, elementele de decor imaginate de Hermanis, atât cele desenate pe pereții spațiului de joc, cât și cele scoase din cutii în partea a doua a spectacolului, sunt felurite reprezentări multicolore ale dragonului, ca element central). Având în vedere și recentele luări de poziții ale lui Hermanis, e posibil, așadar, ca atunci când auzim China, să putem / să trebuiască să ne gândim (și) la Rusia.
Și totuși, pasajul de mai sus s-ar putea să fie doar o simplă supra-interpretare. De-a lungul a două ore și jumătate de spectacol (excluzând pauza), Totul sub cer / Viss Zem Debesim scapă cu încăpățânare aproape oricărei încercări de a-i fi alocată o miză mai mare decât cea / cele evidente. Da, dictatura e rea și poate avea mai multe înfățișări, da, îngrijorarea față de schimbările climatice poate depăși anumite limite raționale (deși, a pune pe același taler controlul mișcărilor indivizilor și încercarea de a stăvili poluarea nu e chiar o operațiune care să onoreze echilibrul intelectual & moral), da, biții consumați în exces pot duce la țăcănire. Toate sunt adevărate și bine cunoscute. Atât de bine cunoscute, încât repetarea lor în exces nu poate duce decât la pierdere de interes și plictis. Ceea ce, din păcate, Totul sub cer / Viss Zem Debesim izbutește adesea.
Traducerea în cască, live, nu pe ecran, pe bază de supratitrare, contribuie la consolidarea tonului aseptic, sec, de informare oficială, de buletin de știri pe care o are întreaga montare. Povestea căderii în captivitate eternă a unui individ ca mine sau ca tine e narată ca un material oarecare ce ne e livrat pe ecranului mobil (element scenografic central). Situația are potențialul de a fi neliniștitoare, tulburătoare, relevantă, dar potențialul e rareori fructificat.