E, se pare, o poveste adevărată. Ceea ce contează foarte puțin, sau deloc. Important e ce scoate din ea dramaturgul Margulies, autor jucat la noi, acum, și la Bulandra, cu Cină cu prieteni, un text de-un tezism aproape primitiv și cu mare succes de public. Teza e prezentă și în Naufragiat- escrocheria lui Louis de Rougemont e înnobilată și prezentată drept dorință legitimă de ieși din chingile raționalismului, drept la visare, tînjire după o lume mai bună, altfel etc. Nici asta nu e foarte important, ci spectacolul pe care-l reușesc Andrei Huțuleac și echipa lui.
Or, spectacolul salvează tot ce e tezist în text printr-o risipă greu de anticipat de umor, bun-gust și vervă actoricească, dublate de o debordantă invenție scenografică. Aș zice că scenografia face aici jumătate din spectacol. Imagini improbabile, obiecte care-și schimbă funcția, sugestii și simboluri. De la varietatea de modalități în care sînt arătate numerele "capitolelor", pînă la lingurile pe post de pene de papagal, de exemplu, de la folia de plastic alb care întruchipează oceanul și apa din cadă pînă la splendida imagine finală a broaștei țestoase, toate încîntă ochiul și amuză.
În decorul acesta fastuos, evoluează patru actori numai. Greul îl duce Ciprian Chiricheș, povestitorul, cel care-l întruchipează pe de Rougemont. Rol greu, solicitant, cu mult monolog, cu mișcare variată și nu simplă, de care se achită foarte bine (mai bine, cred, în prima parte, șarjată, decît în a doua, "serioasă", în care apar și scăpări de dicție, în special la articularea silabei finale). Ceilalți trei actori intră pe rînd în pielea mai multor personaje (Nicholas Cațianis jr. e mult timp cîine) și o fac cu invidiabilă naturalețe. Toți arată o tonică poftă de joc, ies din rol și se adresează publicului etc. Se joacă, de fapt, cu o seriozitate admirabilă, ca în cele mai bune exerciții de la clasă. Exista chiar riscul ca spectacolul, prin prima sa parte, aceea a povestirii aventurilor, să rămînă la acest stadiu, de exercițiu; risc anulat în partea a doua, serioasă și moralist-tezistă cu măsură.
E, în mod evident, meritul lui Andrei Huțuleac, actor care face nu doar o regie de actor, punîndu-și cu discreție în valoare colegii, ci găsește calea optimă de comunicare cu scenografia și luminile. Spectacolul lui are ritm și culoare, ține publicul - reacția sălii e elocventă. Este un teatru care nu-și propune să schimbe paradigme, să revoluționeze. E teatru bun, de la care ieși cu o aproape nesperată stare de bine. E puțin?
O izbîndă neîndoielnică a lui Huțuleac și a Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, un spectacol care va face multă vreme săli pline. Și o alegere inspirată a lui Vlad Cristache care a invitat spectacolul în X-FEST-ul Teatrului "Excelsior", unde am avut bucuria să-l văd.
Naufragiat!, de Donald Margulies.
Traducerea - Corina Moise
Regia artistică - Andrei Huțuleac
Scenografia - Maria Nicola
Light design - Lucian Moga
Cu: Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis JR., Blanca Doba, Corina Borș.