noiembrie 2023
Capul de rățoi
"OM
Dar ce e aia om?
Un zgomot mic pentru copii
Pentru când nu o să mai fii"


Un copac. Un pom. (Multi)-Fructifer. Mere. Banane. Struguri. Etc. Un petec de iarbă de jur-împrejur. Copacul și iarba formând o insulă mobilă. Un element de decor (scenografie: Andrada Chiriac) pe care actorii îl mută înainte și înapoi pe scenă (cea mare de la Naționalul clujean). Capul de rățoi. George Ciprian by Alexandru Dabija.

Pe crengile copacului, patru prieteni, cavaleri ai ordinului Capului de Rățoi: Ciriviș (Ionuț Caras), Macferlan (Matei Rotaru), Bălălău (Radu Lărgeanu) și Pentagon / Pentagoana (Ramona Dumitrean). De jur-împrejur, stăpânul pământului, restului livezii, casei (Cătălin Herlo în rolul lui Mușat) și familia lui, fani, polițiști, jurnaliști, trecători. Când și când, domnul cu barbă, Dacian (Dragoș Pop). Liderul celeilalte tabere. Amenințarea.

Conflictul? Cei patru rățoi (portocaliul vestimentației lor molipsește ușor-ușor toate celelalte personaje) vor să elimine barba lui Dacian. Și pentru că poantele & farsele lor nu sunt suficiente pentru că onorabilul să producă această operațiune cu propria-i mână, prietenii pun mâna pe foarfece și, după o răpire în stil La casa de papel (vezi și portocaliul), rezolvă cazul. The end.


Barba e un simbol. De fapt, o mască. Acoperă fața, chipul, restul. Astfel mascați, oamenii se pot ocupa de sportul favorit: goana după bani. Ciriviș cară după dânsul o geantă de bani și îi invită să se înfrupte din ea pe cei de la periferia lumii ("Luați, nu ne uităm la bani", spune Caras în timp ce își deschide geanta și își îndreaptă privirea în altă parte). Cerșetori, hoți mărunți, gunoieri. Pentru restul, Ciriviș și ai lui au pregătită porția de miștouri. Mușcătoare. Mișcătoare. În traducere: oleacă de bruscare vizual-olfactivă în speranța trezirii din irealitatea bărbii-mască.

Dacian apelează la Pristanda, versiunea 1938 (anul scrierii piesei). Poliția răspunde la comenzile politicianului, dar joacă după cum îi cântă Ciprian. George Ciprian. Un dramaturg. Un dramaturg ca toți dramaturgii. De fapt, nu chiar. Ciprian nu e ca majoritatea, dar e ca o minoritate interbelică din care se impune să-i numim pe Sebastian ori Mușatescu. Scriitori ai orașelor de provincie, ai târgurilor cu seri blânde și dimineți luminoase, cu case modeste, îngrijite și calde, cu oameni, înfrângeri și speranțe.

Există în aceste texte un sâmbure de încredere în ce vasăzică om, în ce e de găsit dincolo de bezmetica sa agitație cotidiană întru împlinirea poftelor financiare-statutare, care unora le poate părea naiv ori vetust. Marele merit al lui George Ciprian, impecabil speculat de un Alexandru Dabija pradă unui neobișnuit puseu de optimism (ce diferență între acest ironic-solar Capul de rățoi și cinic noir-ul Orașul nostru de la Excelsior, montat cu doar câteva luni mai devreme!), e că ambalează lecția de solidaritate cu specia umană în multe și variate ambalaje comice.


Avem, pe de o parte, goangele celor patru prieteni. Avem, pe de altă parte, trupa de polițiști condusă de excelentul duo Adrian Cucu, comisar (încă un rol major de comedie) - Radu Dogaru, inspector (voce de luat acasă). Avem marile ansambluri de personaje diverse creând comedie pe bază de mișcare (Andrea Gavriliu) și muzici (Ada Milea). Avem ceva poante strecurate de actori pe persoană fizică și o delirantă scenă în care Cucu, în carne și oase, se chinuie să comunice superiorului (același Cucu, în pixeli), via un online meeting pe bază de net prost & IT-analfabetism, detaliile scandalului din mica urbe. Și în miezul acestor învelișuri ademenitoare, îi avem pe cei patru rățoi răsturnând ordinea lucrurilor pentru a da de urma semințelor bine îngropate.


Capul de rățoi instaurează, pentru două ceasuri, domnia firescului. Banalitatea binelui. O mână de oameni lepădându-și bărbile și, sub brațele pomului etern (Godot-ul care ne așteaptă în timp ce noi îl așteptăm pe Godot), cântând ceva de demult și de acum.

"OM
Dar ce e aia om?
M-am văzut în oglindă
Mi-am zâmbit politicos
Am trăit în oglindă
Am făcut totul pe dos
"
(Robin and the Backstabbers - Marele zgomot)

(foto: Nicu Cherciu)



De: George Ciprian Regia: Alexandru Dabija Cu: Petre Băcioiu, Adriana Băilescu, Ruslan Bârlea, Patricia Brad, Ionuț Caras, Dan Chiorean, Adrian Cucu, Miriam Cuibus, Radu Dogaru, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Cătălin Herlo, Silvius Iorga, Elena Ivanca, Radu Lărgeanu, Diana-Ioana Licu, Cecilia Lucanu-Donat, Miron Maxim, Romina Merei, Angelica Nicoară, Mihai-Florian Nițu, Dragoș Pop, Cornel Răileanu, Cristian Rigman, Matei Rotaru, Alexandra Tarce, Irina Wintze

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus