noiembrie 2023
Capul de rățoi
Celebrul text Capul de rățoi, scris de George Ciprian în anul 1938, text cu natură urmuziană, considerat de critici ca fiind printre primele scrieri de avangardă din literatura română, ca o prefigurare a teatrului absurdului, pune în fața societății o oglindă deformată, în care râsul are rol demascator, căci numai râzând de sine și de semeni, de convențiile sociale impuse propriilor cetățeni, individul poate redeveni OM. Piesele lui Ciprian, catalogat de criticul George Călinescu drept "un mic Calderon al nostru", se pot încadra în categoria farselor dramatice. Aventurile amicilor farsori, care nu au nume, ci doar porecle, inspirate din viața reală a autorului, binecunoscută fiind prietenia acestuia cu Urmuz, descriu tinerețea protagoniștilor și relațiile de prietenie dintre ei. Ciriviș, considerat a fi Urmuz, Macferlan, chiar autorul, Pentagon și Bălălău, cuceresc prin umorul prin care depășesc banalitatea și conformismul. Nuanțată poetic, neseriozitatea celor patru devine instrument de convingere, prin curajul de a învinge societatea, constrângerile ei, și de a o critica. Traseul farselor, ce nu pot fi catalogate drept agresiuni sau răutăți gratuite, duce, acum ca și atunci, la revalorizarea "măștilor" pe care le purtăm în detrimentul propriei noastre umanități, ca cetățeni integrați în structurile rigide ale societății. Cei patru propun ca terapie și totodată condiție de a deveni membru al confreriei rățoilor, gimnastica absurdă a "lăsatului pe vine", părând bufoni "în ținuta de campanie", gambetele precum cele ale lui Charlot, iar insigna "capul de rățoi", întruchipând "Divina înlănțuire" a prieteniei lor. Ciriviș, doctrinarul grupului, afirmă: "Dreptul de a face parte din societatea "Capul de rățoi" e la purtător. Nu se moștenește, nu cere titluri academice și nu se dobândește cu cerere. Orice cetățean devine membru deplin, dacă practică consemnul nostru. O singură lăsare pe vine conferă titlul și drepturile aferente. [...] Îmbrățișăm pe toată lumea. Boier, golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat în rândul oamenilor!".


Universul rățoilor este redefinit de regizorul Alexandru Dabija, în spectacolul Teatrului Național "Lucian Blaga", montare în care este cuprinsă aproape întreaga trupă, Alexandru Dabija, renunțând la replicile stufoase ale textului, construiește un spectacol dinamic, antrenant și amuzant, în care pune în valoare echipa de actori, prin creațiile filigranate ale personajelor. Având alături pe talentata scenografă Andrada Chiriac, pornind și de la scena dialogului celor patru, cu Bătrânul Hoț, în care se reliefează că voioșia e cheia inimilor, care descuie toate broaștele, "șurubul", altfel spus "țâța" universului, care hrănește omul și omenia, la ridicarea cortinei, scena înfățișează celebra "Lăptărie la Enache", unde, dintr-o tâță cosmică personajele se hrănesc, cu ajutorul țoiurilor, în care a curs laptele voioșiei, al "rachieriei magice". Andrada Chiriac, creează spațiul scenic ideal, cu elemente funcționale, ușor de manevrat, cum este și copacul, sediu al confreriei, un Eden oniric, cu pomul cunoașterii diversificat, având ramuri pe care cresc atât mere, cât și pere, struguri, piersici, prune, etc. Gagurile inteligente, completează umorul textului, la care se adaugă excelentele momente muzicale, ce poartă semnătura Adei Milea, și cele de mișcare scenică, concepute de Andrea Gavriliu.


Actorii interpretează cu ludicitate, se simt bine în personajele pe care le compun cu dăruire, indiferent de întinderea lor. Se detașează cei patru protagoniști, prin creații simpatice și expresive, după cum se afirmă și în replică - "Facem tuspatru un singur trup și suflet" - Ionuț Caras (Ciriviș), care se află și în postura de regizor secund, Matei Rotaru (Macferlan), Radu Lărgeanu (Bălălău) Ramona Dumitrean (Pentagon, devenit în spectacol Pentagoana). O altă compoziție convingătoare, meșteșugită, realizează Dragoș Pop (Dacian), bărbatul cu barbă "onorabilă", pedepsit de rățoi. De un comic aparte este grupul polițiștilor, atât prin mișcările de dans și atitudinile amenințătoare, prin care este ironizată această categorie, cât și prin scena de umor absurd, grotesc, în care secția de poliție, cu uriașe pene de scris, dă extemporal din cunoștințele acumulate, maximum fiind atins în secvența de comunicare, cu trimiteri clare spre teatrul absurdului, în care comisarul, excelent interpretat de Adrian Cucu, comunică prin videoconferință cu superiorul său, interpretat tot de Adrian Cucu, videoconferință intens bruiată de fluctuațiile netului, ca imagine și sunet, cu efecte comice inedite. Umorul suculent este potențat și de apariția Elenei Ivanca (Chivuța), pricepută la IT, care împarte cărți de vizită, după ce corectează o greșeală gramaticală, în extemporalul unui polițist. Tot în registru accentuat comic, cu o compoziție și de voce, îl figurează Radu Dogaru pe Inspectorul de poliție, cel care miroase a om. Revolta polițiștilor, la hotărârea inspectorului de a-i elibera pe rățoi, este esențializată în altă secvență de umor grotesc, prin muzică și mișcare: "Fără ordine și disciplină, civilizația noastră se termină, fără o organizare, civilizația noastră dispare!"


Cea mai mare parte a trupei figurează mai multe personaje, de la grupul de cetățeni, personajul colectiv, la grupul de polițiști, la micile personaje bine individualizate. Decanii de vârstă, Miriam Cuibus (Ziarista), Cornel Răileanu (Bătrânul hoț), Petre Băcioiu (Domnul cu moașa), evoluează alături de cei mai tineri, Adriana Băilescu (Doamna cu ghiveciul), Ruslan Bârlea (Constantin), Patricia Brad (Studenta entuziastă), Dan Chiorean (Polițistul mic), Anca Hanu (Aglaie), Cătălin Herlo (Mușat), Silvius Iorga (Rozenzweig), Diana-Ioana Licu (Efimița), Cecilia Lucanu-Donat (Studenta timidă), Miron Maxim (Omul cu farfurii), Romina Merei (Doamna Bălălău), Angelica Nicoară (Prostituata), Cristian Rigman (Studentul de pază), Alexandra Tarce (Doamna care urăște copiii), Irina Wintze (Doamna cu oala) și Mihai-Florin Nițu (Polițistul mare și Bucălatul).

Treptat cetățenii aderă la doctrina confreriei rățoilor, "Să ne închinăm la rața din noi!", costumându-se în salopetele portocalii, o culoare veselă și optimistă, ce emană forță emoțională, dând pozitivitate vieții, încurajând comunicarea socială ca semn al iluminării, al perfecțiunii. "De când oamenii se lasă și se ridică unii în fața altora, nu mai gonesc nebunește. Se opresc, se uită la alții, zâmbesc, își strâng mâinile și chiar se îmbrățișează. Și asta nu pentru că se cunosc, ci doar pentru că-s oameni. Oamenii au descoperit că-s oameni." Echipa de creatori, coordonați de regizorul Alexandru Dabija, și-a propus să construiască un spectacol lejer, o joacă, un entertainment, o formă de divertisment "Un pic mai ațoasă, un pic mai îndrăzneață, un pic mai iconoclastă, care sparge niște bariere", mărturisește regizorul secund. Și a reușit!

(Foto: Nicu Cherciu)



De: George Ciprian Regia: Alexandru Dabija Cu: Petre Băcioiu, Adriana Băilescu, Ruslan Bârlea, Patricia Brad, Ionuț Caras, Dan Chiorean, Adrian Cucu, Miriam Cuibus, Radu Dogaru, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Cătălin Herlo, Silvius Iorga, Elena Ivanca, Radu Lărgeanu, Diana-Ioana Licu, Cecilia Lucanu-Donat, Miron Maxim, Romina Merei, Angelica Nicoară, Mihai-Florian Nițu, Dragoș Pop, Cornel Răileanu, Cristian Rigman, Matei Rotaru, Alexandra Tarce, Irina Wintze

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus