Îngeri de nisip sau 107 rotații - Misericordia la Visuali Italiane, 2024

Unul dintre cele mai delicate și răvășitoare filme care se pot vedea în 2024 la festivalul Visuali Italiane este Misericordia, dedicat de regizoarea Emma Dante fiului său. Scenariul, semnat tot de ea, prezintă povestea deopotrivă înduioșătoare și sfâșietoare a unui băiat cu handicap crescut de trei prostituate: Arturo a rămas orfan după ce mama lui, care avea aceeași ocupație cu cele trei, a fost ucisă cu bestialitate de către tată într-un peisaj idilic.

De altfel, chiar cu această antiteză între violența specifică micii comunități de la malul mării și peisajele sublime ce o înconjoară se joacă cineasta pe întregul parcurs al filmului. Imaginea uluitoare, în culori intense, a Clarissei Cappellani potențează la maxim acest contrast. Echilibrul fin între fragilitatea copilului și brutalitatea la care este adesea martor atârnă de un fir de ață. Una la fel de subțire ca cele pe care Arturo le întinde printre ruine, pentru a se încurca și descurca apoi în ele într-o coregrafie diafană.


Sentimentul matern este explorat în profunzime prin prisma celor trei "mame" ce încearcă să o substituie pe răposata lor colegă de breaslă. Băiatul mut și debil mintal este bombardat de iubire necondiționată, indiferent de situația familială a acestora: două dintre ele sunt complet singure, însă a treia are soț și copii. Gestul lor este cu atât mai generos când este pus în balanță cu mizeria și sărăcia caracteristice satului sicilian în care locuiesc. Emoționant este și felul celorlalți copii de a se comporta cu Arturo, candid și lipsit de prejudecăți. Unii dintre ei chiar au grijă de el și îl invită în mini-expediții pline de aventură prin împrejurimi. Bărbații care beneficiază de serviciile fetelor sunt, în schimb, nemulțumiți de prezența lui în casa-bordel și fac orice le stă în putință pentru a-l îndepărta. Cel mai înfiorător este de departe cel care se ocupă de ele, însă rămâne la interpretarea spectatorilor dacă el e de asemenea tatăl copilului.

Societatea în miniatură din care fac personajele parte este construită pe o serie de inegalități de gen greu de distrus fără ajutor din exterior. Chiar și atunci când o fată nouă este adusă să lucreze - una tinerică, frumușică, care recită poezii - lucrurile rămân neschimbate pe plan general. Cel care reușește, totuși, să miște ceva măcar în universul interior al femeilor este chiar Arturo. Blând și inocent ca un mielușel, atunci când nu este terorizat de figuri autoritare, el se bucură de cele mai mici frumuseții ale vieții: de sărituri în bălți murdare, de oi printre care practic a crescut, de ghemele lui de lână, de învârteli ale corpului gol în cariera de piatră sau oriunde altundeva, de performanța lui de 107 rotiri neîntrerupte, de îngerii formați pe nisipul cald al plajei. Perspectiva lui de a vedea lumea, nealterată de o înțelegere prea amănunțită și inevitabil complicată a vieții, îl face să profite de toate miracolele naturii. Deși se află fizic la vârsta unui bărbat, mintea este încă a unui copil. Iar pentru el asta e cea mai mare binecuvântare.

Cu toate problemele lui, e fericit. Ignorance is bliss. Arturo trăiește paradoxal un sentiment de libertate mult mai pregnant decât marea majoritate a celor conștienți de ce li se întâmplă. Astfel el devine o rază de soare pentru femeile din jurul lui, îndemnându-le în mod indirect să continue să lupte în ciuda ocupației pe care o au, a lipsurilor materiale, a inundațiilor repetate din casă cauzate de maree sau a bărbaților dificili cu care se confruntă. Tocmai acesta este și motivul pentru care una dintre ele este reticentă să renunțe la el atunci când i se oferă șansa unui mediu de locuit mai prietenos.

Cea mai atinsă de energia lui contagioasă este tânăra prostituată, care îl urmează fascinată prin toate locurile preferate și îl răsplătește prin a-l învăța să se masturbeze. Deși interacțiunea lor ar putea părea ciudată sau deplasată, este una dintre cele mai sincere relații de prietenie pe care le-am văzut în ultima vreme, iar spontaneitatea împrumutată de la el o ajută într-un moment cheie. Într-o seară i se cere să se îmbrace într-o rochie asemănătoare cu cele ale prințeselor Disney, este preluată cu o mașină fițoasă și dusă să petreacă seara cu un client bogătan. Se întoarce însă tulburată și se aruncă în mare, cu tot cu ținuta de gală. Cadrul filmat sub apă este de o estetică aparte, iar silueta ei unduitoare poate fi asemănată cu un grațios pește betta. Acțiunea impulsivă funcționează ca un botez, ajutând-o să își curețe murdăria fizică și spirituală.

Când lucrurile degenerează într-atât încât dorința mamelor de a-i fi bine devine mai puternică decât dorința egoistă de a-l avea aproape, Arturo este transportat într-un loc sigur de o mașină pe care se citește scurt: Misericordia - în traducere "milă". Exact ceea ce merită îngerul de nisip pentru soarele pe care l-a oferit. Însă nu pleacă fără să rostească, cu inima frântă și neauzit de nimeni, cuvântul "mama".