Peste Pareto / Above Pareto

Cam jumătate, față de orchestra simfonică, adică cam 50 sau mai puțini cântă într-o orchestră de cameră. Un alt fel de Pareto, deoarece nicio relevanță când vine vorba de două piane și tot acest grup de instrumentiști într-o partitură compusă de Francis Poulenc. Bucureștiul, un fost mic Paris? Unii spun că a fost mai degrabă un mic New York. Așa s-a auzit azi (24.04.2024) la Sala Radio compozitorul francez. Deosebit de șic. În stil francez cu iz american. Apoi, a urmat Mahler cu Simfonia 4. Nimic de adăugat, decât încheierea ultimelor măsuri cu superba Diana Țugui, totul, zâmbit, modelat și îndrăgit de către dirijorul Cristian Mandeal.


Oxana Corjos - Cristian Niculescu - Cristian Mandeal - OCR
Miercuri, 24 aprilie 2024, ora 19.00, Sala Radio
Orchestra de Cameră Radio
Dirijor: Cristian Mandeal
F. Poulenc: Concertul în re minor pentru două piane și orchestră
Soliști: Oxana Corjos - pian / Cristian Niculescu - pian
G. Mahler: Simfonia nr. 4 (arr. pentru orchestră de cameră și soprană Ronald Kornfeil)
Solistă: Diana Țugui - soprană

***
About half as much as a symphony orchestra, meaning about 50 or fewer play in a chamber orchestra. An another kind of Pareto, as the numbers have no relevance when it comes to two pianos and this group instrumentalists in a score composed by Francis Poulenc. Bucharest, a former small Paris? Some say it was more like a little New York. This is how the French composer was heard today (24.04.2024) at Sala Radio under the guidance of two superb pianists. Very chic. In French, with American flavor. Then Mahler followed with Symphony 4. Nothing to add, except the conclusion of the last measures with the beautiful Diana Țugui, and everything, smiled, shaped and beloved by the conductor Cristian Mandeal.