Nu le știu face drepte. Cum nici subiectele din opere nu pot fi drepte, înguste, simple. Unde mai pui și că am rău de înălțime. Dar îmi plac locurile din ultimele rânduri. E o abundență în perspectiva asta. Mulții spectatori. Multele distanțe de la orchestră. Multele scaune. Multele ținute frumoase. Sunetul amplu. Și se poate aplauda. Așa am și făcut. O fi fost un moment, o clădire și sală frumoasă, un anotimp, o nostalgie, o etapă de viață, dar am savurat fiecare moment din cele trei acte.
Mi-am adus aminte de faptul că Richard Wagner a fost un pionier în ceea ce privește eticheta în sălile de concert și operă. El a introdus reguli stricte pentru a asigura liniștea și concentrarea publicului în timpul spectacolelor. Wagner considera că muzica și drama operelor sale necesitau o atenție totală, fără distrageri. Un exemplu notabil este teatrul său din Bayreuth, ce a fost construit special pentru a reflecta viziunea sa artistică. În acest spațiu, luminile erau stinse complet în timpul spectacolelor, ceea ce era o practică inovatoare la acea vreme, iar publicul era rugat să nu vorbească, să nu aplaude între acte și să rămână în tăcere absolută. Această abordare a fost revoluționară, mai ales într-o perioadă în care opera era adesea un loc de socializare, nu doar de apreciere artistică. Wagner a contribuit astfel la transformarea concertelor și spectacolelor de operă în experiențe mai solemne și mai concentrate pe actul artistic.
În timpul primei pauze, mă conversam cu un iubitor de muzică clasică, în întrebam despre La Traviata. Mi-a trimis un articol. Am savurat. Se putea o intrigă mai de operă? În stil suedez, de aceasta data!
Naked desire at Swedish opera house - Radio Sweden | Sveriges Radio
Pictures are impossible for me to be taken straight. Just as the subjects of operas can't be just linear, narrow, or simple. I am also adding my fear of heights. But I love the seats in the back rows. There's an abundance in this perspective. The many spectators. The great distances from the orchestra. The many chairs. The beautiful outfits. The grand sound.
And you can applaud at the opera. And so I did. It might have been a moment, a beautiful building and hall, a season, nostalgia, or a stage of life, but I savored every moment of the three acts.
I remembered the fact that Richard Wagner was a pioneer in concert and opera etiquette. He introduced strict rules to ensure silence and focus during performances. Wagner believed that the music and drama of his operas required complete attention, free from distractions. A notable example is his theater in Bayreuth, which was built specifically to reflect his artistic vision. In this space, the lights were completely dimmed during performances-a groundbreaking practice at the time-and the audience was asked not to talk, not to applaud between acts, and to remain in absolute silence. This approach was revolutionary, especially in an era when opera was often a social venue, not just an artistic experience. Wagner thus helped transform concerts and opera performances into more solemn experiences, focused entirely on the art.
During the first intermission, I chatted with a classical music enthusiast and asked his perception about La Traviata. He sent me an article. Could there be a more operatic intrigue? This time, in Swedish style!
Naked desire at Swedish opera house - Radio Sweden | Sveriges Radio