Astăzi (9 iunie 2024), am asistat la Ateneul Român din București, la cele mai intense și oneste aplauze, la cele mai multe buchete de flori, la cei mai cuminți frați și surori (cei mari erau pe scenă). Astăzi, la Ateneu a avut loc acel concert la care eu niciodată nu voi fi participat ca violoncelistă, însă acesta a fost cea mai clară dovadă a faptului că au meritat anii în care am cântat, chiar dacǎ nu am continuat în liga profesioniștilor. Este firul roșu care mă ține coerentă, chiar dacă nu am devenit un instrumentist profesionist. Este o permanentă și accesibilă muzică de surdină, indiferent de profesia în care am ajuns să lucrez. Este cea mai sistemică și transformațională lecție care mi s-a impregnat în minte și suflet, și care m-a învățat iremediabil să ascult, să cânt în echipă, să fiu piano, să fiu și forte, să am emoții când mă arăt solo, să caut calitatea și acuratețea, și când iese fals să fie la fel de uman, să mă las inspirată de coechipieri, să mă încred în dirijor, să accept disonanța și să nu mă dezechilibrez când ritmul se rupe.
Posibil ca nu toți absolvenții să continue cu această profesie. Aceste rânduri sunt și pentru ei - poate ei nici nu știu încă ce fir roșu au căpătat, iar cu restul ne vom revedea, cu siguranță, în toată lumea, pe cele mai mari scene! Vă zic bis de pe-acum!
***
Concertul absolvenților Colegiului Național de Muzică "George Enescu"
Orchestra Simfonică a Colegiului Național de Muzică "George Enescu"
Dirijor: Gheorghe Iliuță
Denis Flueraș, Concert românesc pentru marimbă, percuție și corzi, partea I (p.a.a.), Solistă: Cristina Toma
Wolfgang Amadeus Mozart, Concert în si bemol major pentru fagot și orchestră, partea I, Solist Matei Ciobanu
Carl Ditters von Dittersdorf, Concert în la major pentru harpă și orchestră, partea I, Solistă Ileana Chirilă
Giacomo Puccini, Valsul Musettei din opera La Bohème, Quando mʹen voʹ, Solistă Ionela Georgiana Marin
Camille Saint-Saëns, Concertul nr. 3, în si minor, pentru vioară și orchestră, partea I, Solistă Alesia Mihai
Camille Saint-Saëns, Concertul nr. 5 în fa major, pentru pian și orchestră, partea I, Solistă Miruna Măciucă
Édouard Lalo, Simfonia spaniolă pentru vioară și orchestră, partea I, Solistă Ștefania Turcu
Serghei Rahmaninov, Concertul nr. 2, în do minor, pentru pian și orchestră, partea I, Solist Valențiu Grigorescu
***
And many other instruments! You should know that there is only one moments in a year, when the concert of the graduates of the "George Enescu" National College of Music takes place. It is a very special moment, also due to the fact that the spectators see instruments, sometimes even solo, which may rarely arrive in the usual concerts. Solo on percussion, bassoon, harp, but also piano, violin and voice. The organization, the presence, the attitude, the punctuality, the sound, everything was impeccable, even those sounds sometimes a bit too low or high, just made everything more intense and human. Omnipresent, a conductor, Gheorghe Iliuță, who inspires students at the Enescu High School, conducts at the Comic Opera for Children and who made me not only dedicate this writing to Mr. Szöllősi Ferenc - who was my conductor in Cluj at (as we use to call it) the Music School on Horea -, but more.
Today (9 June 2024), I witnessed at the Romanian Athenaeum in Bucharest the most intense and honest applauses, the most bouquets of flowers, the most silent little brothers and sisters (the older ones were on stage) in the concert hall. Today, at the Athenaeum, that concert took place a concert in which I will never have participated as a cellist, but this was the clearest proof that the years I sang were worth it, even if I didn't continue in the "professional league". It's the red line that keeps me coherent, even if I didn't become a professional instrumentalist. It is the most permanent and accessible background music, regardless of the profession in which I ended up working. It is the most systemic and transformational lesson that has been impregnated in my mind and soul, and that has irremediably taught me to listen, to play in a team, to be piano, to be forte, to have emotions when I show myself solo, to look for quality and accuracy, and when it comes out falsely, to be as human, to let myself be inspired by my teammates, to trust the conductor, to accept dissonance and not to lose my balance when the rhythm breaks.
Not all graduates may continue with this profession. These lines are also for them - maybe they don't even know yet what a fantastic core they gained, and with the rest we will certainly see each other all over the world, on the biggest stages! I already say: bis!