Ati auzit de Miaskovski? / Have you heard of Myaskovsky? - Concursul Enescu, 2024

Probabil mai rar. Țin minte că la un moment dat auzisem la radio ceva ce credeam că este Șostakovici sau Prokofiev. Pe care de altfel îi iubesc și, dacă e voie să spună așa ceva un meloman, îi consider printre favoriții mei. Poate nu e totuși întâmplător, că unul dintre cele mai fascinante aspecte ale vieții lui Miaskovski a fost prietenia sa strânsă și de durată cu excentricul Serghei Prokofiev. Cei doi s-au cunoscut în timp ce studiau la Conservatorul din Sankt Petersburg și au format o legătură bazată pe respect și admirație reciprocă. Aveau personalități foarte diferite - Prokofiev era îndrăzneț, provocator și experimental, în timp ce Miaskovski era mai rezervat și tradițional - însă acest contrast părea să le întărească prietenia.

Sonata nr. 2 în la minor pentru violoncel și pian op. 81 de Miaskovski, adusă ieri (04.09.2024) pe scenă de către Enrico Dindo și Mikhail Mordvinov, a încheiat programul început cu Schumann și Prokofiev.

Interpretarea lui Enrico Dindo, un violoncelist și dirijor italian de renume, a fost impresionantă, la Concursul Internațional George Enescu. Zău că are o relație atipică cu instrumentul acesta. Interesant e, că deși Dindo provine dintr-o familie de muzicieni - tatăl său a fost violoncelist principal al Orchestrei Simfonice Naționale RAI - el a învățat în mare parte singur să cânte la violoncel, iar acest neconvențional fapt probabil l-a făcut să dezvolte un stil propriu pe instrument. Bis!
 
 
4.09 - Recital ENRICO DINDO și MIKHAIL MORDVINOV - Concursul George Enescu 2024 (festivalenescu.ro)
Ateneul Român, 4 septembrie 2024
Recital ENRICO DINDO - violoncel (membru al juriului Concursului Internațional George Enescu / MIKHAIL MORDVINOV - pian
Program: Robert Schumann - Fantasiestücke op. 73 / Serghei Prokofiev - Sonata în do major pentru violoncel și pian op. 119 / Robert Schumann - Adagio și Allegro op. 70 / Nikolai Miaskovski - Sonata nr. 2 în la minor pentru violoncel și pian op. 81



Perhaps less often. I remember once hearing something on the radio that I thought was Shostakovich or Prokofiev. Whom, both, by the way, I love, and if a music lover is allowed to say such a thing, I consider them among my favorites. It might not be a coincidence, though, that one of the most fascinating aspects of Myaskovsky's life was his close and lasting friendship with the eccentric Sergei Prokofiev. The two met while studying at the St. Petersburg Conservatory and formed a bond based on mutual respect and admiration. They had very different personalities - Prokofiev was bold, provocative, and experimental, while Myaskovsky was more reserved and traditional - but this contrast seemed to strengthen their friendship.

Sonata No. 2 in A minor for Cello and Piano, Op. 81 by Myaskovsky, performed yesterday (04.09.2024) on stage by Enrico Dindo and Mikhail Mordvinov, concluded a program that began with Schumann and Prokofiev.

Enrico Dindo's interpretation, the renowned Italian cellist and conductor, was impressive at George Enescu Festival & Competition. He has an atypical relationship with this instrument. Interestingly, although Dindo comes from a family of musicians-his father was the principal cellist of the RAI National Symphony Orchestra-he largely taught himself how to play the cello, and this unconventional approach likely helped him develop his own unique style on the instrument. Bis!