Kristjan Järvi a urcat, dirijat, dansat, și chiar cred că a și cântat, cu o energie și bucurie molipsitoare. Järvi este un dirijor și muzician estonian renumit pentru abordarea sa inovatoare și pentru modul în care combină genuri muzicale diverse. Exact așa să îl imaginați.
După compoziția proprie, a urmat Mendelssohn cu un solo de vioară, în interpretarea lui Vlad Stănculescu. Vă rog să vă imaginați o interpretare impecabilă într-o lumina nordică.
Am profitat în pauză de faptul că eram aproape de corzile grave. Mă fascina cum unii instrumentiști dezbăteau modul în care au interpretat unele măsuri anterioare. De altfel, fiind atât de aproape de portative, mi-am amintit ce obișnuiam să fac în timpul pauzelor măsurilor în care restul orchestrei cânta. Realizez că vizualizam unele note pe un portativ imaginar și le cântam / fredonam în gând. Aparent făceam același lucru.
Această pauză fredonată în gând a fost continuată de Sibelius. De data asta am avut impresia că însuși Sibelius a urcat pe scenă. De altfel, recomand Sibelius tuturor care doresc să fie curtați de muzică clasică.
După concert am sunat o prietenă bună și pur și simplu am rugat-o să-și regândească programul de vineri (18 octombrie 2024) și să meargă la Ateneu.
Sibelius a sunat divin. Simfonia interpretată în cele patru părți a strălucit unic în aurora boreală. Magic!
Vineri 18 octombrie 2024, ora 19:00, Ateneul Român
Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu
Dirijor: Kristjan Järvi
Solist: Vlad Stănculeasa (vioară)
Program: Kristjan Järvi - Aurora / Felix Mendelssohn - Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră, op. 64 / Jean Sibelius - Simfonia nr. 2, în re major, op. 43
Yesterday's (October 17, 2024) concert was an aurora. A complete one. It began with an original composition of the conductor himself, named as such. The entire audience smiled and absorbed the multisensory experience created by the rays of music. Kristjan Järvi climbed the stage, conducted, danced, and for sure sung, with an enlightening energy and joy. Järvi is an Estonian conductor and musician renowned for his innovative approach and for blending diverse musical genres. That's exactly how you should picture him.
After his original composition came Mendelssohn, with a violin solo performed by Vlad Stănculescu. Imagine a flawless interpretation bathed in Nordic light.
During the pause, I took advantage of my proximity to the low strings. Some musicians were debating how they had played certain previous measures. Being so close to the scores also reminded me of what I used to do during the pauses when the rest of the orchestra played. I realized that I used to visualize certain notes on an imaginary page and hum them in my mind. Apparently, I was doing the same thing again.
This mental humming intermission was followed by Sibelius. This time, I felt as if Sibelius himself had taken the stage. I recommend Sibelius to anyone wishing to be charmed by classical music.
After the concert, I called a dear friend and simply asked her to reconsider her plans for today (October 18, 2024) and go to the Athenaeum. Sibelius sounded divine. The symphony, performed in four parts, uniquely shimmered in the northern lights. Magical!