Vineri la Sala Radio am avut senzația pe care am avut-o cu niște ani în urmă la Londra, la Royal Albert Hall. Vizitam pentru prima oară orașul, mergeam la un concert U2 cu o prietenă deosebit de dragă. Ne doream să ajungem la această sală de concerte, ne-am uitat cu prietena mea în program și ne-am zis, orice ar fi vineri, mergem! Ei bine, cânta Bob Dylan. Păi, cum să nu mergem? Părea atât de ireal, într-o normală zi de vineri, și să mai și găsim bilete, să-l vedem pe Dylan la Royal Albert Hall. Am ajuns. Nu era deloc aglomerat, oamenii așteptau cuminți la rând să intre la concert, apoi și-au și ne-am lăsat hainele și am participat într-o normalitate superbă la un concert început punctual, executat minunat, cântat superb. M-a frapat că mulți spectatori erau singuri și nu păreau deloc deranjați. Cred că eu eram cu gândul că la un asemenea concert altele sunt practicile - poate mai sociabile, mai gălăgioase, mai speciale. Însă nu. Era un simplu concert superb, într-o simplă zi de vineri, într-o clădire frumoasă.
Exact așa a fost experiența de ieri (1 noiembrie 2024), de la Sala Radio. O zi normală, o zi de vineri, unii veniți de la birouri, alții cu abonamente, alții singuri, alegând două ore de muzică bună. Nu, nu a fost extraordinar, a fost foarte frumos și normal. Cu Cristian Mandeal la pupitru și cu un solo de harpă marca Maria Bîldea, interpretând compoziția lui Paul Constantinescu, Concertul pentru harpă și orchestră.
În deschiderea acestei seri frumoase a răsunat Brahms, Uvertura academică festivă, op. 80, compoziție care include melodia faimosului cântec studențesc Gaudeamus igitur. Brahms a compus această uvertură în 1880 ca un omagiu adus tradițiilor universitare și pentru a mulțumi Universității din Breslau, care îi conferise titlul de Doctor Honoris Causa.
Simfonia nr. 5 în do minor, op. 67, de Beethoven e posibil să fie una dintre cele mai cunoscute acorduri din muzica clasică. În această recomandare, dirijată chiar de către Bernstein:
A fost ca un disc ascultat în tihnă seara, pe canapea. Fără epatare. Cu melodii cunoscute, îndrăgite, fredonate inevitabil și cu un solo de harpă care a învelit ca pătura de pe canapea.
Concert dedicat Zilei Radio România
Vineri, 1 noiembrie 2024, ora 19.00
Orchestra Națională Radio
Dirijor: Cristian Mandeal
Soliști: Maria Bîldea - harpă
J. Brahms: Uvertura academică festivă, op. 80 / P. Constantinescu: Concertul pentru harpă și orchestră / L. van Beethoven: Simfonia nr. 5 în do minor, op. 67
Friday at the Radio Hall, I felt the same way I did years ago in London, at the Royal Albert Hall. It was my first time visiting the city, and I was there for a U2 concert with a very dear friend. We wanted so much to visit Albert Hall that my friend and I looked up the schedule and said, whatever's on Friday, we're going! Well, it turned out Bob Dylan was performing. How could we not go? It seemed surreal - just a regular Friday, finding tickets, and there we were, watching Dylan at Royal Albert Hall. We got there, and it wasn't crowded at all; people were lined up, entering the concert, checking their coats, and we joined in, sharing a wonderful, relaxed normalcy at a concert that started right on time, performed and sung beautifully. I was struck by how many people attended alone, completely at ease. Somehow, I'd come in expecting the practices at a concert like that to be different, maybe more social, louder, more special. But they weren't. It was just a lovely concert on a regular Friday, in a beautiful hall.
Yesterday (November 1, 2024) felt the same. A normal day on a regular Friday. Some people came from work, others with subscriptions, some alone, all choosing two hours of good music. No, it wasn't extraordinary; it was beautiful and ordinary. With Cristian Mandeal at the podium and a harp solo by Maria Bîldea, performing Paul Constantinescu's Concerto for Harp and Orchestra.
The evening opened with Brahms's Academic Festival Overture, op. 80, a composition that includes the famous student song Gaudeamus igitur. Brahms composed this overture in 1880 as a tribute to university traditions and to thank the University of Breslau for awarding him an honorary doctorate.
Beethoven's Symphony No. 5 in C Minor, op. 67, might be among the most recognizable notes in classical music. Here's a recommended performance, conducted by Bernstein:
It was like listening to a record, relaxed, in the evening, on the couch. No fanfare, just lovely. With familiar tunes, cherished, inevitably hummed along, and a harp solo that reached right through the couch blanket.