Dacă în romanul lui Alexandre Dumas, Les Trois Mousquetaires (Cei Trei Mușchetari), eroilor spadasini muschetari ai regelui - Athos, Porthos și Aramis -, li se alăturase și un al patrulea, D'Artagnan, Cvartetului de coarde «Fine Arts», format din artiștii Ralph Evans - vioară, Efim Boiko - vioară, Gil Sharon - violă și Niklas Schmidt - violoncel [1], i s-a alăturat pianista Diana Ketler. Și astfel, muzicienii SoNoRo au devenit, la rândul lor, vajnici apărători ai artei sunetelor.
Programul serii a cuprins. Cvartetul nr. 1 de Serghei Rahmaninov, Cvartetul op. 44 nr. 1 de Felix Mendelssohn și Cvintetul cu pian, op. 1 nr. 1 de Ernö Dohnány.
După o scurtă prezentare făcută de Răzvan Popovici și Diana Ketler, celebrul cvartet Fine Arts a interpretat, lucrarea camerală de Rahmaninov, compusă între anii 1889 și 1890, cuprinzând două părți: 1. Romanță - Andante espressivo și 2. Scherzo - Allegro. Compozitorul încercase în două rânduri să scrie un cvartet de coarde, ambele tentative nefinalizate. Lucrarea a fost creată sub influența profesorilor din vreme lui Serghei Rahmaninov: Alexander Arensky și Serghei Taneyev.
Ascultând cvartetul de coarde Fine Arts, încă de la primele sunete ale Romanței lui Rahmaninov, gândul mi-a fugit la o imagine din filmul artistic Titanic (în regia lui James Cameron, 1997). În timpul scufundării pachebotului RMS Titanic în Oceanul Atlantic, în noaptea de 14/15 aprilie 1912, formația camerală [2] angajată să cânte pe luxosul vas, nu s-a oprit din cântat, spre a da puțină speranță pasagerilor ce încercau să se salveze, urcând în bărci. Acei devotați artiști cântaseră atunci melodia Nearer, My God, to Thee! (Tot mai aproape de Tine, Doamne!), pentru a mai calma panica și în scopul de a încuraja oamenii înspăimântați.
În zilele noastre, tot muzica este cea care ne dă curaj și ne menține moralul, într-o lume destul de înspăimântată de catastrofele naturale ori de coșmarul unui război mondial, ce poate izbucni oricând [3].
Astfel, că mi-e greu să folosesc cuvinte pentru a reda starea de bine, de autenticitate a frumosului sonor aduse de acești artiști. Vioara primă cânta sublim și trist, cu un vibrato dulce, generând un timbru catifelat, fiind acompaniată parcă, dintr-un același instrument proniator, așa cum pedalierul de la consola unei orgi este una cu claviaturile manuale ale sale.
Admiram liniile melodice lungi și tânguitoare, care încadrau tema principală a Romanței, (cântată cu surdină de vioara primă). Mai apoi, în secțiunea con moto, arcuirile deveneau mai strălucitoare și ideile cantabile erau în continuă creștere a intensității și a tensiunii emoționale. Era acolo precizie ritmică, culori și grație, pe care numai o formație camerală \'sudată' în decursul a mulți, foarte mulți ani de colaborare o poate dobândi. Măgulitoare erau acele fine pizzicato-uri și tremolo-uri realizate de vocile însoțitoare, în partea alertă, precum și acordurile subliniate cu sforzando. Accentele, tempo-ul și emisia sunetelor pronunțate cu claritate, produceau contrastul față de prima mișcare. Trio-ul a aparținut violoncelului, uneori întrerupt, alteori îngânat de vioara primă. Echilibrul se putea percepe și din construcția Scherzo-ului cu obișnuita reluare Da Capo a Scherzo-ului. Frumoasă a fost și îngemănarea dialogurilor, a imitațiilor și agogica realizată cu un simț estetic elevat. Remarcam acel staccato volant executat cu reluări de arcuș în sus. Iar armonia consonantă te cucerea.
A doua lucrare interpretată de Cvartetul Fine Arts a fost Cvartetul nr. 3 în re major, op. 44 nr. 1, «Cherubini», de Felix Mendelssohn. Compusă în anul 1838 și dedicată Prințului moștenitor al Suediei, lucrarea conține patru părți: 1. Molto allegro vivace; 2. Menuetto: Un poco allegretto; 3. Andante espressivo ma con moto; 4. Presto con brio.
Cvartetul în re major" se leagă de fantezia debordantă a compozitorului foarte tânăr, așa cum aceasta strălucise în muzica uverturii Visul unei nopți de vară."[4]. Tot astfel și părțile exterioare ale cvartetului sunt pline de dinamism și luminozitate.
Sesizam în interpretarea muzicienilor Cvartetului Fine Arts impetuozitatea temei principale din Molto allegro vivace. Această idee muzicală, deși avea un profil cu pantă melodică descendentă, transmitea un elan nestăvilit. Înflăcărarea cuprindea discursul, iar tremolo-ul vijelios întețea senzația de agitație În contrast, tema secundă aducea un melodism grav, de tip schubertian. Cât de frumos era realizat mersul contrar al vocilor (vioară-violoncel)! Uneori, aveam impresia că formația conține și un instrument de percuție (poate un timpan lovit cu bețe de pluș fine); însă era de fapt violoncelul, în pizzicato, vibrat intens. Într-adevăr măiestria acestor muzicieni erudiți te făcea să percepi culori cvasi-orchestrale.
O binevenită atenuare a exuberanței s-a petrecut în părțile mediane ale cvartetului, unde admiram ritmul legănat, simplitatea melodică de factură clasică, profundul sentiment de melancolie (Andante espressivo ma con moto) ce emana din cântul cu sunet aurit al interpreților. Finalul, Presto con brio, a fost o demonstrație de virtuozitate instrumentală, cu elemente de strălucire concertantă romantică.
Aplauze puternice și rechemări la scena deschisă a splendidului salon de bal, au răsplătit interpreții.
După pauză, publicul a ascultat Cvintetul cu pian, op. 1 nr. 1 de Ernö Dohnány*. Opusul a fost scris pe când compozitorul avea vârsta de doar șaptesprezece ani. Este o lucrare scrisă în marea tradiție romantică austro-germană, purtând amprenta puternică a muzicii lui Johannes Brahms (prin amabilitatea căruia a fost și interpretat în primă audiție la Viena, în anul 1895). Ernö Dohnány dobândise deja o măiestrie a contrapunctului și a formei, care depășea cu mult ceea ce ne-am fi așteptat de la o lucrare camerală a unui student.
Ascultam în prima parte, Allegro, un marș sumbru. Pianul iniția tema principală, după care cvartetul de coarde relua hotărât materialul tematic. O formulă ritmică punctată domina discursul. Întreaga mișcare etala melodii expansive, pianul era adesea acompaniat de corzi în pizzicato. Imitațiile motivelor erau alteori însoțite de pasaje tumultoase în șaisprezecimi ale pianului ori de o 'bolboroseală' în triolete, în vocea de bas. Zone întinse de izoritmie, unde pianul repeta acorduri în staccato creșteau tensiunea. Apoi rolurile se inversau. Spre punctul culminant, motivele muzicale erau bine marcate. (Priveam îngrijorat cum, din cauza parchetului sălii de bal, cuiul de la piciorul violoncelului nu prea își găsea un loc fix). Corzile contribuiau la menținerea încordării prin dublarea sunetelor emise în cvasi-tremolo. Coda prezenta tema principală revenită însă în tonalitatea omonimei.
A doua mișcare, un Scherzo Allegro vivace, a fost interpretat cu umor. Dialogurile viorii prime cu pianul erau omogenizate timbral, deși vioara cânta în spiccato. Trio-ul a adus o liniștire. Mai apoi, cea de a treia mișcare, în tempo Adagio, quasi andante, se desfășura urmând o formă muzicală tripartită. Viola prezenta tema molto espressivo, amintind de frumusețea lirică a melodiilor și contra-melodiilor lui Robert Schumann. Ultima parte a cvintetului, Allegro animato, o sonată-rondo, scrisă într-un metru asimetric jucăuș (măsură de cinci timpi) a fost o acumulare muzicală la scară largă, care era dominată de o temă principală dinamică tinerească, plină de entuziasm. Admiram cum instrumentiștii de coarde foloseau aceeași manieră a trăsăturii de arcuș, își coordonau frecvența și amplitudinea vibrato-ului foarte rotund și urmăreau o agogică romantică. Membrii formației camerale se simțeau telepatic unul pe altul, fără gesturi dirijorale evidente. Stilul lor interpretativ elegant era dublat de sobrietate, fără mișcări excesive de legănare a corpului. Totul era focalizat spre mâini. Ca o trăsătură a alcătuirii ciclice a cvintetului, către sfârșitul Finalului, era readusă tema principală din prima mișcare (recapitulări beethoveniene), iar Coda evolua spre o concluzie triumfală.
A fost o mare bucurie să pot asculta pe viu acest excepțional Cvartet de coarde Fine Arts, căruia i s-a alăturat în finalul recitalului și pianista Diana Ketler.
NOTE
[1] Cvartetul de coarde «Fine Arts» a fost fondat la Chicago, în 1946. Formația camerală a câștigat numeroase premii și distincții, printre care: Grammy, Gramophone Award-Winner, Recording of legendary status, Editor's Choice, Critic s Choice, BBC Magasine Choice, Recording of the Year (în trei rânduri). Au realizat peste 200 de înregistrări. Violonistul Ralph Evans este laureat al Concursului Internațional Ceaikovski, violonistul Efim Boiko - fost concertmaistrul Orchestrei din Paris, sub bagheta lui Barenboim, violistul Gil Sharon - fondatorul formației Amati, violoncelistul Niklas Schmidt co-fondatorul Trioului Fontenay. Membrii Cvartetului de coarde «Fine Arts» predau la Institutul Internațional Sorkin de Muzică de Cameră din Milwaukee, SUA, precum și ca profesori invitați la conservatoarele din Paris, Londra, New-York, Beijing și Hamburg.
[2] Steve Turner: The Band That Played On (Formația care a continuat să cânte) editura Thomas Nelson, 2012.
[3] "Situația actuală de securitate ne arată că pacea nu mai este o certitudine pe continentul european, a spus marți 13 noiembrie 2024, șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, la aniversarea a 165 de ani de la înființarea Statului Major."
digi24.ro/avertismentul-sefului-statului-major-al-apararii-pacea-nu-mai-este-o-certitudine.
[4] Ștefănescu, Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, pag.105.
*Înregistrare a Cvintetului cu pian de Ernö Dohnany (Kodaly Philharmonia Debrecen)