3x3, Odă bucuriei niciodată - TIFF 2006

Un film de 110 minute realizat de trei regizori diferiţi trimite indubitabil spre o concentrare de mijloace cât mai expresive, condensarea mesajelor şi aspect general eterogen. Pelicula poloneză prezentă în festival, Odă bucuriei, este o asamblare narativă de acest tip, realizată de tinerii regizori Anna Kazejak-Dawid, Jan Komasa şi Maciej Migas. Dacă primele două trimiteri sunt şi rămân evidente până la sfârşitul proiecţiei, impresia de secvenţialitate consecutivă, disparată a părţilor e absorbită în tratarea unitară a temei: emigrarea tinerilor polonezi spre vest.

Cele trei secvenţe ne pun în faţa unor conflicte familiale sau de muncă iscate de modificările structurale ale societăţii din spaţiul european ex-comunist. Motivarea emigrării apare când ca recul atroce dictat de imposibilitatea de adaptare la regulile nou insitituite, excesiv de dure, promovate de noua economie, când ca expresie a instinctului de supravieţuire pur şi simplu.

Londra e paradisul la îndemână - mediocru şi el, dar mai onest (în viziunea lor) - al acestor marginali animaţi de ideea salvării ultimative din mocirla unui prezent compromis, inacceptabil.

Prezentarea cazurilor din diverse locaţii poloneze are o singură rezolvare cu efect de generalizare pentru tot Estul european: asumarea dezertării din naţie cu toate consecinţele ei. Polonezii emigrează în Anglia, românii în Spania, etc. Motivele sunt în general aceleaşi.

Silezia

Greva minerilor din Silezia naşte în familia Agăi un diferend imposibil de depăşit pe cale amiabilă. Ciocnirea de interese, situarea în tabere adverse, instalează bariere în comunicare, induce însingurare. Când greviştii îi sparg modestul salon de coafură încropit din economiile făcute în Anglia, Aga decide să se întoarcă la Londra.

Varşovia

În Varşovia, rapperul Miha asistă neputincios la destrămarea trupei sale, apoi la destrămarea idilei cu fata unui potentat care-i interzice s-o mai vadă, după ce încercările rapperului de a munci la firma virtualului socru dau chix. Spiritul artistic nu poate fi convertit la disciplină severă, absurdă. Moartea subită a bunicii îl determină să-şi ia zborul din Varşovia.

Pomerania

Postura de respins din angrenajul social şi-o asumă şi Wiktor, un tânăr "student"-muncitor din Pomerania. Concediat de patron, reprimit, oscilând între două iubite, e lovit şi el de dorul de ducă atunci când constată că nu-şi poate găsi nicăieri locul şi mulţumirea sufletească.

Trei eroi, trei destine urmărite de trei regizori. Trei poveşti împletite pe fondul muzicii create de nemulţumirile unor rapperi ce nu reuşesc să se afirme. Trei poveşti despre ratare, despre disperarea de a trăi într-o lume plină de orori, secătuită de valorile umanului. Trei interpreţi: Malgorzata Buczkowska, Krzysztof Czeczot, Jan Drawnel. Trei personaje care se întâlnesc în final în autocarul-suport al iluziilor de mai bine.

Stilul nervos, smucit al naraţiunii merge în paralel cu ritmul hip-hop şi cu versurile protestatare ale contestatarilor, strecurate insinuant în problematica celor trei secvenţe. Aglomerarea de sugestii devine redundantă pe alocuri, ocultând semnificaţia unor scene colaterale. Replicile scurte lasă greul expresivităţii pe imagine. Ea conduce prin hăţişul de lumini şi umbre spre descoperirile trăirilor întortocheate ale eroilor, măcinaţi de frustrări şi vise. Titlul ironic aplicat acestui melanj existenţial de destine, din care bucuria reală e mereu exilată - Odă bucuriei - nu ascunde, ci eliberează sardonic o traumă generalizată la nivelul întregului tineret din Estul european. Trauma ieşirii din cercul vicios al realităţii viciate.