ΠΙΤΥΛΟΣ / Pitylos, Grecia: Aristotle University of Thessaloniki
Regie, Scenariu, Producție: Galatia Lagoutari, Imagine: Angelos Charalambous, Montaj: Evdoxia Chasapi, Sunet: Elias Floudas, Distribuție: Natasa Erofili Tsagari, Galatia Spathari Patsouraki, Nicholas Seymour Stathopoulos, Aliki Andriomenou, Evangelos Zachariadis, Herta Zachariadi, Yoryis Partalidis, Elpisia Spathari, Antouel Nake
Sinopsis: După moartea mamei lor, două surori vizitează casa în care au copilărit. Liniștea lor este tulburată de un grup de tineri și povestea unui cercetător despre nașterea pădurii pietrificate.
Scurtmetrajul are un ton meditativ. La început, ai crede că va prezenta relația dintre cele două surori într-o cheie sapiențială în care documentarele despre natură sunt suprapuse peste frământările omenești pentru a căpăta o ironică și terapeutică depărtare.
Intenția însă nu este atât de clar declarată, căci vocea din off și grosplanurile pe roci nu intră în rezonanță cu ceea ce li se întâmplă celor două fete. Poate că ideea a fost de a sugera profundele mișcări ale sufletului omenesc, care nu se prea văd în exterior, pe modelul frământărilor demiurgice ale geologiei, însă, dacă asta a fost, trebuie spus că paralela nu a fost reușită.
Oricum ar fi, interacțiunile celor două surori sunt îndeajuns de bine jucate pentru a ne atrage în viața lor. Diferite ca temperament și cu vârste îndeajuns de disparate pentru a crede că sunt mamă și fiică, ele sunt puse în situația de a explora lumea și, în speță, sexualitatea. Corpul celei mai mari dintre ele este prilej de auto-contemplare, cunoaștere obligatorie de sine înainte de a fi cunoscută de bărbat. Însă, un mic accident în timpul unei petreceri în mare strică intențiile sau, dimpotrivă, acestea au fost consumate în afara câmpului vizual al camerei și ceea ce vedem, rana minoră pe care o suferă sora mai mare, nu este decât o expresie vizuală a unei experiențe mult mai intense.
Doprovázení / It Can Be Any Day, Cehia, FAMU
Regie: Vojtěch Konečný, Scenariu: Vojtěch Konečný, Imagine: Filip Hájek
Montaj: Vojtěch Konečný, Sunet: Ondřej Rozum, Distribuție: Veronika Jeníková, Petr Kostka, Hana Frejková, Simona Postlerová
Sinopsis: Kamila, medic generalist, își însoțește tatăl în vârstă de 90 de ani și mama bolnavă de Alzheimer în ultimele etape ale vieții lor.
Ai crede că o echipă de studenți, aflați în plinătatea puterii trupești și cu visele la cea mai înaltă intensitate, nu ar avea nici timp, nici chef să se ocupe de bătrânețe și de moarte. Cu toate acestea, scurtmetrajul tinerilor cehi impresionează prin execuția impecabilă a unei felii de viață aflate la apus. Toate personajele sunt bătrâne, ofilite, trecute, aflate în pragul dispariției. Moartea apare în toate ipostazele ei: în persoană sau prin vestitori, cum este boala, exprimată, la rândul ei, prin analize detaliate care anunță de obicei tumori incurabile.
Grosplanurile sunt sfâșietoare: un soț bătrân face un masaj ușor mâinii soției sale pierdută demult în câmpiile dulci ale Alzheimerului, ochii unei paciente privesc speriați de sub ghearele albe ale aparatului de RMN, picioarele unei pensionare din azil încotoșmănate în ciorapi groși de lână bat ritmul unui cântecel vesel în timp ce alături, o colegă este dusă la morgă.
Atenția la detalii, ritmarea și filmarea impecabile, totul pe un ton mai degrabă implicit decât dramatic, fac din acest scurtmetraj o gemă!
Flori, Fete și Băieți / Truth or Dare, România, UNATC
Regie: Simona Borcea, Scenariu: Simona Borcea, Răzvan Roșca
Imagine: Răzvan Roșca, Montaj: Iulian Nunu, Sunet: Iulian Nunu, Producție: Maximilian Liford, Distribuție: Raffaela Rusu, Teodora Moscal, Marin Cumatrenco, Mihai Trăsnea
Sinopsis: Alexandra și Denisa, două surori adolescente, își petrec vacanța de vară la țară. Alexandra încearcă să atragă atenția băieților mai mari și să-i arate surorii ei că nu mai este doar o copilă.
Cumva opusul filmului cehesc de mai înainte, acesta este un film tineresc: două fete descoperă băieții. Nimic mai banal, nimic mai natural. Iar melodiile de pop music de pe fundal, care vorbesc tocmai despre maturizarea sexuală pe fondul emancipării sociale, nu fac decât să reia direcția, încadrând-o plat. Naturalețea fizică și kitsch-ul cultural vin pe fondul unei competiții absurde dintre ele, care însă nu este dezvoltată pentru ca filmul să decoleze din punct de vedere al substanței artistice.
Din păcate, chiar dacă a fost premiat, scurtmetrajul este o dovadă clară că un film cu oameni frumoși nu este neapărat un film frumos.
En éclats / Shattered, Belgia, Apach
Regie: Charlotte Letroye, Scenariu: Charlotte Letroye, Imagine: Léonore Wastrat, Montaj: Maxime Famelart, Sunet: Célèste Mouffe, Producție: Marie Nkizamacumu, Victoria Lack
Distribuție: Timothy Thewissen, Louise Manteau, Fabrice Rodriguez
Sinopsis: Henri este un băiețel de unsprezece ani care este martor la actele de violență conjugală ale tatălui său. Trăind într-un climat de tensiune și vigilență extremă, Henri încearcă zilnic să prevină izbucnirea crizelor de furie ale tatălui.
Legătura intimă dintre mamă și fiu este tratată relaxat, fără emfază. Merge de la sine, iar comunicarea dintre ei, chiar dacă nu este conform regulilor parentingului modern, este profundă. Ochii mari ai băiatului își sorb mama. Figura tatălui, un lungan încrâncenat, a cărui violență este mascată, deși electrizantă, se profilează amenințător încă de la început, înainte de a-l cunoaște propriu-zis. Figura mamei joacă aici și rolul unei călăuze: ea își va călăuzi fiul către o eliberare din oropsirea paternă.
Scenariul nu aduce neapărat nou, construit fiind pe clișeul băiatului aliat cu mama sa împotriva tatălui, dar calitatea interpretării micului actor, a montajului și a mixului de sunet sunt remarcabile și eficiente în a spune bine povestea.
Mi Pequeňo Chet Baker / Mi Pequeňo Chet Baker, Italia, CSC
Regie: Mauro Diez, Scenariu: Leonardo Malaguti, Chiara Zago, Mauro Diez, Imagine: Eva Castellucci, Montaj: Pier Francesco Tripodi, Sunet: Alessandro Rizzo, Distribuție: Michele Sallicandro, Alessia Peruzzi, Beatrice Modica, Camilla Ventura
Sinopsis: Un musical despre o noapte din viața lui Diego, un tânăr trompetist chinuit de o mare durere.
Un trompetist de jazz, un bar dintr-un cochet orășel italienesc, una sau mai multe fete frumoase și talentate, vara. Se adaugă o imagine alb-negru excelentă și un sunet de cea mai bună calitate. Cea mai mare parte a filmului pare o poveste de iubire și abandonare, de găsire a inspirației și de trăire plenară a vieții, de bucurie din actul creației artistice și de consumare a acesteia. Eleganța, tinerețea și talentul își dau mâna, generoase față de norocoșii beneficiari.
În final, însă, înțelegem un nespus care nu șterge exuberanța anterioară, ci, paradoxal, îi dă mai multă forță. Pare că peste timp, dedicația umbrei mamei sale îl transportă în acea parte a sinelui unde trebuie să fie.
Prin atotprezența figurilor feminine, prin imagine, prin tema inspirației căutată încă în copilărie, chiar și prin localizarea în Italia, inspirația scurtmetrajului trimite la 8 1/2 de Fellini: aceeași nevoie de muză pentru creatorul bărbat, aceeași întoarcere la matern prin sexualitatea regăsită în aventuri irezistibile.
Din punct de vedere al valorilor de producție, al interpretării și al atractivității, mi s-a părut de departe cel mai reușit scurtmetraj din calup.
Cireașa de pe Salata Boeuf / The Cherry on top the Boeuf Salad, România, UNATC
Regie: Matei Preda, Scenariu: Matei Preda, Imagine: Luca Dan, Montaj: Ștefan Buculeasa, Sunet: Ștefan Buculeasa, Producție: Bianca Maria Roiu, Andrei Singureanu, Distribuție: Cătălin Vîlcu, Cătălin Bucur, Mălina Andreescu
Sinopsis: Francis, un pictor excentric, dorește să reaprindă prietenia sa cu Nic, un bucătar chef, care trece printr-o criză de identitate, oferindu-i o pictură care are potențialul să îi schimbe perspectiva asupra vieții.
Ei bine, în acest ultim scurtmetraj, nu apare nici o figură maternă, așa că este mai degrabă excepția care întărește regula. De altfel, îi lipsește și o tratare serioasă a personajelor, pendulările între real și obsesiv, între prezent și trecut, fiind nu amețitoare, cât deconcertante. Salata de boeuf este o mâncare balcanică, în pofida provenienței sale graseiate, asociată cu un spirit festiv. Asocierea nu este însă exploatată, accepțiunea din film gravitând asupra formei sale de tort. Iar asupra unui tort, nu mai contează conținutul, stă bine o cireașă.
Iarăși, poate că dacă totul ar fi fost povestit din perspectiva lui Nic, creatorul culinar chemat să inoveze un fel de mâncare, să combine ingredientele contraintuitiv pentru a crea o capodoperă, sau măcar pentru a muri încercând, ar fi ieșit un scurtmetraj reușit. S-a optat însă pentru suprapunerea unui alt personaj, tot creator la rândul lui, un pictor pierdut în propria sa cale. Cei doi nu ar trebui să fie împreună din motive de concentrare a poveștii. Așa că rezultatul este dezamăgitor.
Descarcă brosura cineMAiubit 2024 aici.