Pe Insula Naum e bine

Nu mi s-a întîmplat de prea multe ori să văd oamenii ieşind de la un spectacol fredonînd pasaje din el. Aşa a fost vineri după-amiază cînd la Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional din Bucureşti, Ada Milea şi Alexander Bălănescu au susţinut cea dintîi reprezentaţie bucureşteană cu Insula şi penultima din turneul lor românesc. Cei doi au mai purtat spectacolul inspirat din piesa omonimă a lui Gellu Naum la Festivalul de Teatru de la Sibiu (27 mai), la Bistriţa (28 mai), la Cluj-Napoca (29 mai) şi la Timişoara (30 mai). Alexander Bălănescu a şi plecat sîmbătă din ţară, concerte în România nu se ştie cînd vor mai fi, dar sunt aşteptate turnee în afară şi înregistrarea unui disc.

Spectacolul este extraordinar. Ada Milea e, într-adevăr, "on the road". Stilul i se îmbunătăţeşte de la un proiect la altul şi fiecare proiect e o staţie spre celălalt. Ca şi în cazul lui Quijote, adaptarea piesei originare a lui Gellu Naum, suprarealistă pînă în nervuri, e tratată de Ada Milea, împreună cu Alexander Bălănescu, ca o călătorie. Una în care locul lui Sancho e luat de Friday (spectacolul e în engleză), iar Dulcineea se transformă într-o sirenă prostituată care îl seduce pe analfabetul Friday, spre nefericirea lui Robinson. Iar acesta, o dată ce-şi întîlneşte mama, o porneşte la drum, într-o alt fel de odisee.

Libretul e scurt, sec şi cuprinzător, de un umor nebun, dar şi de un absurd tragic, iar linia melodică ne duce o dată cu cei doi artişti şi prin alte locuri, cum ar fi folk-ul lui Bob Dylan, efleurările preclasice ori asimetriile lui Laurie Anderson. Alexander Bălănescu spunea cu altă ocazie că vede muzica, atunci cînd compune, ca pe o arhitectură. Alături de Ada Milea, de o vioară (care a pierdut în spectacol două corzi) şi de o chitară, Alexander Bălănescu ne-a convins de ce pentru el, Insula e un proiect foarte important. Spectacolul e viu, vesel, tragic, deştept. Mai ales trădează o mare libertate interioară. Pe "Insula Naum" e loc destul.