Ada Milea nu s-a schimbat deloc în ultimii 80 de ani şi nici vioara lui Alexander Bălănescu nu dă semne că ar dori să renunţe vreo clipă la canibalismul ei melodios.
Robinson trăieşte singur, asta îi e soarta, insula e foarte pustie, dar mai sînt şi beduinii, mai e şi regele Mabogo cu suita lui, iar Robinson n-are decît un sclav, pe nume Vineri, şi mai multe rude care plutesc deasupra insulei, într-un balon.
Ada Milea şi-a descoperit, poate chiar într-o zi de vineri, latura naumiană a eredităţii şi cineva a întrebat-o: "Aum?", şi ea a zis: "Nu chiar aum, ci Naum!". Şi Naum a rămas.
Apoi, Ada a făcut un spectacol minunat după Cărţile cu Apolodor, iar acum un spectacol după Insula, o piesă minunată a lui Gellu Naum, dar dificil de pus în scenă. Ceea ce au făcut Ada Milea şi Alexander Bălănescu nu e doar muzică, e şi spectacol, un spectacol în care l-am găsit cu greu pe Gellu Naum, dar l-am găsit exact în timp ce Robinson repeta: "I live alone, I live alone".
Chitara o face pe Ada Milea să spună, Alexander Bălănescu face vioara să spună şi toate, în acest concert, se întîmplă într-un Vineri, pe o insulă pustie, plină de oameni şi aplauze.
Island, după Gellu Naum; de/cu Ada Milea şi Alexander Bălănescu; Teatrul Naţional, Sala Amfiteatru. Spectacol în limba engleză.