Când ne uităm la știrile înfiorătoare și ne dăm seama cât de mult ne apropiem de Ziua Judecatei de Apoi (momentul de glorie al unor mascați), cum fiecare fir de speranță se desprinde din funia cea subțiată de lacrimile vărsate în speranța iertării, cum suntem înșelați pe față de cei care ne promiteau iubirea eternă, plecarea spre Mama Moscova e încetinită de gările cu șine întrerupte.
Poemul prezentului universal valabil al unui orășel, casă pentru Teatrul Tineretului, locul unde Theodor-Cristian Popescu aduce adevărul dur al ecourilor dincolo de graniță, unde și nimicul este taxat, îl invită pe al treisprezecelea oaspete (spectatorii) de la masa ultimelor clipe de siguranță, să îmbrățișeze soarta singurătății.
"Nu auzi vuietul de-afară
Cum vântul ușile le-nchide
Iar oamenii de mult nu mai sunt..."
Un orășel cu 100.000 de locuitori (număr în scădere) este martor la incendierea mult visatului destin, al plecării din provincie a tinerei Irina (Teodora Crișan), care nu acceptă gândul lipsei unei cariere profesionale. Dorința Mașei (Nora Covali) de a scăpa de la petrecerea neanimată ca pe vremuri și de a fugi cât mai departe de cinele plictisitoare cu directorul liceului. Dorința pe care Olga (Elena Popa), viitoare directoare învăluită în auto-iluzie, o împarte cu surorile, cea de a scăpa din monotonia zilelor.
Protecția oferită de Ocrotitoarea Lumii, a îngerilor prezenți la mărturisirea păcatelor, aduși la fața locului de Cebutâkin Ivan (Dragoș Ionescu), e întreruptă din ce în ce mai des. Prima abatere e sosirea lui Verșânin Aleksandr (Mircea Postelnicu), un sacrificat al relației toxice cu soția sa, atrasă de aroma veninului. A doua e la ieșirea Irinei din lumea cehoviană, teleportată în Rusia secolului XXI. Patru trandafiri albi, un cadou nepotrivit pentru cea-mai-plină-de-viață tânără, sunt "oferiți" de Fedotik (Florin Hrițcu) și Rode (Iulia-Paula Niculescu), care își asumă rolul de condamnare a libertății. Universul sonor al lui Andrei Raicu de pe frontul de est aduce sunetul asurzitor al pământului care se despică, bruiajul, roțile de tanc care calcă peste vise, transformând sala într-un câmp de bătălie invizibil.
Întoarcerea Irinei pe unul dintre scaunele din zona de siguranță, marchează continuarea acțiunii, oferind intimitatea necesară pentru intelectualul familiei, Prozorov Andrei (Emanuel Becheru), care va scoate la suprafață adevăratele culori ale Nataliei (Corina Grigoraș), de sub cordonul verde.
Continuarea aniversării black-tie, temă propusă de Sabina Reus (după conceptul Velicăi Panduru), aduce personajele în prezent, iar Cehov pare să prevestească relevanța evenimentelor în zilele noastre.
Iubirea la prima vedere îi cuprinde pe Mașa și Verșânin, care își întind cu senzualitate dorințele trupești, pierduți printre globurile argintii, în care se reflectă fiecare flacără de pasiune. Dinamismul elegant coregrafiat de Flavia Giurgiu, ghidează criticii vieții de la pierderea în dansul pasiunii la manifestarea fizică a nemulțumirilor, fiecare mișcare eliberând tensiunea interioară.
Intrarea mascaților, a gândurilor intruzive, care confiscă dreptul la opinie, confirmă că plecarea la Moscova nu se va realiza... niciodată...
15 minute de liniște pe scenă sunt suficiente pentru a le duce pe cele trei surori într-o noapte cruntă, în care visele se rup în bucăți și sunt învăluite de flăcările, pornite poate de cumnata lor Natalia. Flăcările create de Cristian Niculescu poartă ochii curioșilor de la atmosfera unei seri în familie, la apocalipsa neatenției. Adăpostul surorilor, acum ipotecat pentru a acoperii datoriile rușinoase ale fratelui Andrei ținut sub papuc de nevastă, devine un centru de refugiați. Fetițele lui Aleksandr (Mara Obreja, Maria Mihăilă / Ana-Sofia Dăscălescu), stropul de inocență pierdut în sângele vărsat, aleargă printre ceea ce a mai rămas, după o cădere continuă de memorii, tablou imaginat de Velica Panduru.
Anfisa (Loredana Grigoriu), noua figură maternă pentru familia Prozorov, dar aproape invizibilă, speră în tăcere la o șansă de a nu fi abandonată. Cebutâkin are o escapadă cu alcoolul, mărturisind, într-o clipă de vulnerabilitate, povara pe care o poartă. Și vorbind de mărturisiri, Mașa nu mai rezistă să păstreze micul ei secret, greu de purtat.
Marea iubire a vieții... neiubită îndeajuns... Tuzenbah Nikolai (Valentin Florea) nu îi dă șansa Irinei să arate că va fi soție credincioasă, iar Salionâi Vasili (Paul-Ovidiu Cosovanu) îi confirmă temerile cele mai adânci. Kulâghin Fiodor (Daniel Beșleagă) închide ochii în fața suferinței Mașei, atât de intensă, încât îți face inima să se rupă în mii de fragmente.
Efectul de Domino își face apariția - fiecare chip se prăbușește și abandonează lupta pentru ideal. "Ta... ra... ra... bum... bia - Pe-o piatră stătea ea". Ea este Olga, cea care, în final, a ajuns ceea ce nega la început. Ea e Mașa, cea care și-a redescoperit dorința de viața, dar a fost abandonată. Ea e Irina, cea care a pus la punct fiecare aspect pentru o viață liniștită, dar a uitat că nu deține controlul. Fiecare piatră s-a sfărâmat sub picioarele lor, lăsându-le neajutorate, spulberând iluziile construite la înălțime.
(Foto: Marius Șumlea)