Una din scenele-stas ale seriei Bond: 007 stă de vorbă cu cineva - de preferinţă duşman - care-l întreabă cum îl cheamă. "Bond. James Bond" - vine răspunsul. Parcă toate filmele Bond sînt făcute doar ca să auzi replica asta; şi totuşi, la al patrulea episod cu "Brosnan. Pierce Brosnan", ce nu pot pricepe în ruptul capului este cum naiba nimeni - Nimeni! - nu-l recunoaşte pe 007, cruţîndu-ne şi cruţînd replica respectivă (eventual, păstrînd-o pentru Bondul-de-după-Brosnan)... Concluzia nu poate fi decît una: duşmanii ăia de doi bani nu văd filmele cu Bond!
Die another day (regizat de Lee Tamahori) e un Bond aşa-şi-aşa; nu se ridică la nivelul primului Brosnan (Goldeneye) şi nici măcar al lui Tomorrow Never Dies, dar e mai bun decît The world is not enough / Lumea e prea mică (era prea mică şi pentru această catastr007fă...). E prea lung, dar replicile sînt bune. Povestea e-aceeaşi, dar gadgeturile sînt marfă. Brosnan a obosit rău, dar cafturile sînt tari. Halle Berry e de nota 6 la capitolul "vampă", dar Rosamund Pike e super. Genericul e de cacao, dar apare Madonna. MI6-ul şi CIA o cam iau în mînă, dar chestia cu Coreea (de Nord) e de actualitate. John Cleese (Q) nu ne poate face să-l uităm pe regretatul Desmond Llewelyn, dar Judi Dench (M) e la fel de eficace. Locaţiile sînt banal de spectaculoase, dar există o scenă cu Moneypenny care nu deloc e banală...! La capitolul "bonusuri": Toby Stephens - care e fiul lui Maggie Smith - face un Rău antologic în rolul Gustav Graves; Brosnan apare cu păr lung şi barbă - într-un amestec de Isus-nu-încă-pe-cruce şi Contele de Monte Cristo - şi e foarte cool (din păcate, se rade la loc imediat...).
Întrebarea rămîne: va fi Brosnan 007-le cu numărul 5? Şi răspunsul: Tataie, mai stai p-acasă; Să vină Vin Diesel!!!