Polonezi, căprioare şi iepuraşi - Cannes 2003

"Suferinţa polonezilor este o dovadă că Dumnezeu există". Această replică "drăgălaşă" este din Les invasions barbares, al canadianului Denys Arcand, şi a fost îndelung aplaudată (ca şi filmul) la proiecţia de presă de miercuri dimineaţa.

Uneori, polonezii suferă prin procura: în Le temps des loups al austriacului Michael Haneke, Rona Hartner, Adriana Trandafir, Luminiţa Gheorghiu şi Costel Caşcaval se strigă pe româneşte ("Contantine, Constantineeee... ne moare copilul!!"), dar în film sînt consideraţi "polonezi". Nimeni n-a înţeles de ce - mai ales ca Haneke a turnat şi în România...

Români care suferă pot fi văzuţi în filmul lui Lucian Pintilie Niki şi Flo. Ei sînt doi: Victor Rebengiuc şi Coca Bloos. Rebengiuc joacă (excepţional) rolul unui colonel la pensie căruia-i moare un fiu, Bloos - pe al soţiei sale. Suferă tot filmul, în tăcere, mocnit, în timp ce toţi ceilalţi îşi văd de ale lor. Ca viziune a unei Romanii fără orizont, în care dorul de ducă seceră tineretul, lăsîndu-le vîrstnicilor doar ciocanul, Niki şi Flo este perfect.

Filmul care a scandalizat, aici la Cannes, se numeşte The Brown Bunny. Scris / regizat / jucat / filmat / montat / scenografiat de americanul Vincent Gallo - care s-a autodefinit drept "cel mai fericit dintre cei mai trişti oameni din lume" -, The Brown Bunny durează fix 2 ore; în prima ora şi jumătate apare doar Gallo, conducîndu-şi furgoneta prin deşert, oprindu-se să facă pipi, să pună benzină sau să-şi pună o jacheta peste cămaşă (scenă foarte aplaudată). În ultima jumătate de oră apare şi Chloe Sevingy, în chip de iubita moartă a lui Gallo, care - în închipuire cum ar veni, dar tot pe ecran fireşte - îi prestează acestuia o felaţie pe bune care a făcut să amuţească întreaga sală... "Aţi folosit un substitut de cauciuc?", a fost întrebat "autorul" la conferinţa de presă (de faţă cu "orala"); "De ce vrei să ştii?", i-a întors-o Gallo, "pun pariu că ai fost impresionat!" La care ziaristul (un munte de negru britanic) i-a replicat, sec: "Hai să nu ni le măsuram acuma...". "Metafora" iepurelui din titlu l-a făcut pe Gallo sentimental: "Îmi plac mult căprioarele şi iepuraşii... Sînt îndrăgostit de ele - la modul carnivor chiar: îmi place să le mănînc!" La final, după ce a recunoscut că n-a citit în viaţă lui o carte, că a venit la Cannes "ca-n vacanţă" şi că - înainte de Sevigny - le mai contactase pe Winona Ryder şi Kirsten Dunst pentru film, Gallo s-a arătat impresionat de nivelul ziariştilor europeni: "Credeam că chestia cu cultură e de faţadă şi că nu vă interesează să ştiţi decît dacă Lars von Trier a pus-o cu Nicole Kidman...!"

De unde, după huiduiala din ajun a filmului, toată lumea se aştepta să-l facă bucăţi la conferinţa de presă, ziariştii au fost mieluşei la întîlnirea cu Gallo. Tot mai bine decît căprioare sau iepuraşi...