Cunoaşteţi obiceiul acela, să-i zicem "gazetăresc", de a pune sula-n coasta unor firme: ne daţi reclamă, vă lăudăm; nu ne daţi, vă atacăm? Unii şi-au făcut un "brand" din chestia asta - iar practica este mult prea cunoscută pentru a mai insista aici...
În Ziua din 12 iunie, Octavian Hoandră scrie un editorial despre Festivalul Transilvania ("TIFF-ul sufocat de cianuri"), reproşîndu-i asocierea cu firma "Gabriel Resources". Este o firmă care are exploatări în zona Roşia Montană şi care, prin sponsorizarea festivalului de la Cluj, a reuşit să-şi facă oareşce publicitate - pozitivă, negativă, ce mai contează. Cei care s-au asociat cu "GR" (de la TIFF la fotografii grupului "7 zile") au fost demonizaţi de membrii asociaţiei "Alburnus Maior" - care militează pentru Roşia Montană - şi, prin mecanismul de "ne daţi or nu ne daţi" amintit mai sus, de unele publicaţii ale altor interese. La un moment dat, Octavian Hoandră se întreabă, chipurile retoric: "Surprinzătoare a fost, însă, declaraţia unui fotograf, expozant la manifestarea cu pricina, sponsorizat de "Gabriel Resources", un anume Bumbuţ (sic): "Am beneficiat de un sponsor, dar nu suntem de nici o parte a conflictului. Pur şi simplu suntem artişti." Cu alte cuvinte, daca mîine Osama Ben Laden ar sponsoriza o tabără de creaţie fotografică undeva pe glob, sau chiar un festival de film, scopul expres al sponsorului n-ar trebui să intereseze pe nimeni?" Răspunsul meu (deloc retoric) este: nu. Dacă Osama ar face asta, ar avea o bilă albă de la mine. E logică dorinţa unor firme, să zicem "compromise", de a sponsoriza manifestări culturale - nu văd care e problema? Firma respectivă îşi spală o parte din păcate, iar manifestarea respectivă se poate ţine în condiţii onorabile, deci toată lumea are de cîştigat. Mai vreţi un argument? Iată-l - antic, vechi şi de demult -, cu tot cinismul de rigoare: banii n-au miros. Clar ca bună Ziua!
În corul de ecouri pozitive la ediţia a 5-a a festivalului, o notă discordantă a dat-o şi articolul "TIFF XXX", semnat de o jurnalistă de oarece notorietate, Cristina Bazavan, în Academia Caţavencu. După ce o tămîiază bine pe Vanessa Redgrave - actriţă admirabilă şi activistă tenace a stîngii -, Bazavan vine direct la subiect: "Văzut de la Cluj, festivalul a fost o selecţie de pelicule în care, cu cîteva mici excepţii, fie marcai un penis expus în cadre largi pe ecran, fie bifai o poveste despre o iubire homosexuală. (...) Festivalul are, la fiecare ediţie, acelaşi criteriu de selecţie sexuală, aşa că ar fi bine ca, măcar o dată la trei ani, organizatorii să încerce să lucreze şi cu un alt "selecţioner" de filme. Gustul artistic al actualului director artistic (Mihai Chirilov) e indiscutabil, la fel şi cunoştinţele sale cinematografice, doar că, uneori, prea mult sex nu face bine. Pun pariu că selecţia lui Gorzo ar fi arătat cu totul altfel."
Absolut de acord cu truismul ultimei afirmaţii (hello, selecţia oricui ar fi "arătat cu totul altfel"!!), dar ce vrea să fie aia "criteriu de selecţie sexuală"?! Dacă C.B. vrea să spună, prin această formulare nefericită, că, la TIFF, primează peliculele cu şi despre sex (în toate formele sale), atunci afirmaţia are un dram de adevăr - şi neadevăr, totodată. Adevăr, pentru că acesta a fost, încă de la prima ediţie, un "brand" al TIFF-ului ("filme şoc pentru un public cuminte"), şi neadevăr pentru că - aşa cum a observat oricine a fost la TIFF cinci ediţii la rînd - ediţia 2006 a avut mult mai puţine filme cu tentă sexuală! Este ridicol să te trezeşti, după cinci ani, ca să descoperi ceea ce ştie toată lumea. Apoi, C.B. este redactor-şef la o revistă (Tabu) care, din cîte ştiu, are o rubrică scrisă de un (o/sau mai mulţi) gay; or, dacă pe dînsa nu o deranjează acest lucru, nu văd de ce ar deranja-o "poveştile de iubire homosexuală" dintr-un festival care are loc o dată pe an: revista dumneaei le "bifează" lunar... În fine (incoerenţa cea mai flagrantă), dacă "gustul artistic" al directorului/ selecţionerului TIFF este "indiscutabil", cum vine chestia cu "criteriul de selecţie sexuală"?! Şi de ce ar trebui schimbat, el, selecţionerul, cîtă vreme festivalul este un autentic "success story" - de public (41.000 de spectatori - cifră record!), de critică, de organizare, de ecou internaţional etc.?? (Pentru a nu mai comenta nedelicateţea de a-l trimite la "reciclare" pe unul dintre cei doi oameni - Tudor Giurgiu este celălalt - care au pus umărul la ridicarea TIFF-ului!...)
Într-adevăr, mai bine să nu comentez.