Anca Maria Băcanu, de 23 de ani este pedagog, de 22 de ani coordonează trupa de teatru Amprente din Brașov, iar în prezent este masterand regie UAT Târgu Mureș. Îndrăgește meseria de profesor și este fascinată de regie, teatru, viață. Momentul preferat al zilei este înserarea, adierea vântului printr-un câmp de narcise și gustul caramelului sărat.
De-a lungul timpului Amprente au pus în scenă peste 23 de spectacole din dramaturgia clasică și contemporană, câștigând peste 90 de premii la festivaluri naționale și internaționale. Acum 10 ani am participat pentru prima dată la Ideo Ideis, care a reprezentat pentru noi contextul de la care am început să ne dorim mai mult, să învățăm, să creștem, să aspirăm, să nădăjduim, privind apoi fiecare ediție la care am avut șansa să participăm ca o bucurie și o emoție.
Trupa Amprente din Brașov revine la Ideo Ideis, de această dată cu spectacolul Nasturi de Tom Schulman, în regia Ancăi Maria Băcanu.
Vanessa Buga: De ce, din toate lucrurile pe care le are orice om ca opțiune în ziua de azi, ați ales să lucrați cu o trupă de teatru de adolescenți, să pregătiți spectacole alături de ei, să participați la festivaluri de liceeni?
Anca Maria Băcanu: Atunci când alegerea este instinctivă, sinceră, drumul, deși anevoios pe alocuri, este unul al bucuriei și împăcării. Sunt entuziasmată să descopăr luminișuri ale poveștilor, sunt fascinată de cât de mult adevăr se află în stângăcia și vulnerabilitatea adolescenților și de aceea continui să fac teatru alături de ei.
V.B.: Se spune că generațiile tinere așteaptă o recompensă imediată, un premiu, ceva palpabil. Vi se pare că sunt așa? Ce credeți că câștigă și ce credeți că pierd fiind așa cum sunt?
A.M.B.: Indiferent de generație, eu cred că adolescenții nu așteaptă recompense, ci experiențe. Nevoia lor de afectivitate, de a fi ascultați, de a li se permite să greșească și să fie cum simt ei să fie este elementul comun ce transcende generația. Prin teatru, prin experiența Amprente, ei câștigă onestitate și pierd superficialitate.
V.B.: Cum gestionați relația cu ei date fiind cele de mai sus? Dar cu părinții și cu profesorii lor?
A.M.B.: Părinții - sunt bucuroși că ai lor copii citesc, stau mai puțin pe gadgeturi, descoperă noi genuri muzicale, sunt preocupați de subiecte sociale / umane.
Profesorii - conflict deschis între apreciere și datorie (avem multe istorisiri pe această temă, din păcate).
Adolescenții - Fiecare este important, minunat, talentat, perfect prin imperfecțiunile lui.
V.B.: Povestiți-ne puțin cum și de ce s-a ales acest text și cum ați lucrat cu trupa spectacolul pe care urmează să îl prezentați la Ideo Ideis, 2025.
A.M.B.: După ce citim peste 10 texte, alegem scenariul care se potrivește cel mai bine grupului și începem să lucrăm. Spectacolele noastre sunt construite pe motive, pe întrebări din spatele textului, ale personajelor. Discutăm mult, încercăm, propunem situații, ne ascultăm, riscăm ducând imaginația cât mai departe și apoi alegem ce putem face, astfel încât să ne placă, să fie despre noi, să transmitem mesajul.
V.B.: Ideo Ideis a renunțat la premii acum mulți ani. În lipsa unei validări prin premii, de ce rămâne Ideo Ideis un festival la care trupele de teatru de adolescenți doresc să ajungă?
A.M.B.: Ideo Ideis este un context în care se întâmplă atâtea lucruri în tine și în jurul tău, încât nu mai ai nevoie de nimic pentru a-ți fi bine și a deveni dependent de această stare.
V.B.: Cât de bine credeți că reflectă realitatea dumneavoastră sloganul festivalului de anul acesta? Pe dumneavoastră ce vă face să continuați?
A.M.B.: Imprevizibilitatea imaginației și a realității, oamenii mă fac să continui. Și atunci mă identific cu mesajul festivalului de anul acesta.


