august 2025
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2025
Mă numesc Maia Ignat și sunt din Botoșani. Mă consider o persoană creativă - tot timpul mi-a plăcut să desenez, să scriu, să dansez. Cu toate astea, pasiunile mele principale rămân muzica și teatrul. Cânt cu vocea de când mă știu și acum câțiva ani am început să studiez și alte instrumente muzicale. Am început să mă implic serios pe partea de teatru în clasa a IX-a, când am intrat în trupa de teatru a liceului. Acum vreau să dau la UNATC. Pasiunea mea pentru scris a început când aveam 10 ani și mi-a dat mama un jurnal unde să îmi scriu gândurile. Ulterior am început să scriu texte dramatice, povești, versuri, lucru care mă ajută să îmi exprim sentimentele.


Încerc de câteva zile să povestesc cum a fost Ideo Ideis 2025. Cred că încă procesez toate momentele frumoase pe care le-am trăit. Sunt în Atelierul de teatru, coordonat de Lenuș Moraru și Gelu Rîșca, de 2 ani și timp de 2 ani am auzit constant "ce mișto e la Ideo". Am plecat de acasă cu o oarecare teamă legată de program. Cum fac eu față la atâtea ore de activități? Însă nu a fost deloc așa.

Prima zi de festival a început cu atelierele In a Relationship. Tot timpul am considerat că e extrem de important ca subiectele tabu să fie abordate. pentru a atrage atenția asupra lor, și m-am bucurat să văd că toată lumea era foarte deschisă și dispusă să comunice. Cu toate astea, momentul în care chiar am simțit că am ajuns la Ideo a fost la gala de deschidere. Mergeam prin oraș pe muzică, fiecare trupă cu o pancartă mare pe care era scris numele ei. Parcă uitasem că am dormit doar o oră cu o seară înainte și tot ce conta era că oficial începuse festivalul.

Următoarele zile sunt cele care chiar m-au ajutat să mă dezvolt. Am mai participat la festivaluri de teatru, la diverse workshopuri, dar niciodată nu m-am simțit atât de prezentă, deschisă și vulnerabilă.

Am descoperit lucruri despre mine pe care nu le știam, am renunțat la a-mi face preconcepții și m-am distrat.

Workshopurile au fost exact ce aveam nevoie. Trupa noastră s-a legat altfel. Prima zi s-a bazat pe exerciții de cunoaștere. Surprinzător am aflat foarte multe lucruri noi despre ceilalți din trupa dar și despre noi înșine. A doua zi m-a scos din zona de confort prin improvizație. Tot timpul am evitat exercițiile de acest fel. Dar aici a fost despre spontaneitate, reacții sincere și despre cum putem construi împreună, fără scenarii prestabilite. Ne-am ascultat, ne-am susținut și am râs mult și pentru prima dată am spus "wow! ce-mi place improv". În doar trei zile, am început să funcționăm ca un adevărat colectiv - cu mai multă încredere, mai multă ascultare, mai multă unitate. Ne-am apropiat, ne-am înțeles.

În a treia zi, exercițiile s-au bazat pe încredere, ne-au provocat să ne lăsăm în mâinile celorlalți, la propriu și la figurat.

Pentru toate astea, îi sunt profund recunoscătoare trainerului nostru, Bogdan Tulbure, și mentorului nostru, Judith State, care s-au asigurat să avem parte de experiența autentică Ideo Ideis. Fără ei nu reușeam să ne ascultăm, să ne deschidem și să funcționăm atât ca trupă cât și individual. În orice grup se pot isca tensiuni, e ceva inevitabil. Cumva la Ideo n-a fost cazul, ba chiar ne-am înțeles mai bine ca niciodată.

Ciudat sau nu, în ziua spectacolului nu aveam emoții. Ne-am propus de la început un singur lucru: să ne bucurăm de moment, să fim prezenți pe scenă și să ne simțim bine împreună. Nu ne-am concentrat pe "cum va ieși", ci pe ce simțim noi acolo. Ne-am simțit bine pe scenă, am fost relaxați și conectați, iar toate astea s-au văzut în Party 4 Winners, cu un text adaptat de Miruna Bereșteanu după Francis Veber, David Guion și Michael Handelman, spectacolul pe care l-am prezentat în cadrul festivalului. Și aici vreau să îi mulțumesc coordonatoarei noastre, Lenuș, care ne-a îndrumat și ne-a susținut de fiecare dată.

Cu siguranță, Ideo Ideis a fost un factor major în consolidarea relației mele cu teatrul. Orice dubiu legat de drumul pe care vreau să-l parcurg pe viitor a dispărut, iar acum sunt mai hotărâtă ca niciodată să urmez calea aceasta.


Am plecat la Ideo cu teamă, cu emoții și întrebări, dar am ajuns să mă simt sinceră, înțeleasă. A fost o experiență care mi-a deschis ochii, care m-a învățat că uneori trebuie doar să renunți la frici și să te bucuri de prezent. Și această schimbare se datorează oamenilor: "Oamenii ne fac să continuăm!".

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus