Crede în forța întâlnirii dintre adolescenți și artă și revine cu aceeași energie calmă și curioasă, gata să deschidă spațiu pentru întrebări, căutări și joacă.
Trupa Gong din Roman revine la Ideo Ideis și va prezenta spectacolul Aripi și rădăcini. Trupa Gong este ghidată de Alice Florentin - regizor, Cătălina Bostan - scenograf și Alice Florentin - coregraf.
Vanessa Buga: Care e rolul tău ca trainer in tot complexul de evenimente care constituie Ideo Ideis-ul? Ce și cum faci din postura aceasta privilegiată de trainer, la care tinerii liceeni se uită cu mare încredere (și drag)?
Alexa Tofan: Rolul meu ca trainer e să fiu trainer. Și caut să fac asta tot mai bine de la un an la altul. Nu cred că trebuie și nici nu cred ca e bine să îmi propun să fiu mai mult de atât.
V.B.: Teatrul se bazează pe vulnerabilitate, teatrul de liceeni se bazează pe dublă vulnerabilitate. Cum construiești o relație de încredere cu adolescenți pe care abia i-ai cunoscut?
A.T.: Le arăt vulnerabilitatea mea. Le spun sincer că am emoții la fiecare atelier pe care îl țin și caut să nu mă mistific în fața lor, să nu îmi pun măști. Sinceritatea ajută foarte mult.
V.B.: Care este lucrul pe care ai învățat să nu îl faci ca trainer, chiar dacă la început părea util?
A.T.: Să nu alerg de la un exercițiu la altul din dorința de a nu îi plictisi pe participanți. Am descoperit că dialogul cu elevii este la fel de important ca jocul în sine.
V.B.: Ce trezește săptămâna asta în tine, ceva ce viața de zi cu zi poate că adesea amuțește? Ce parte din tine simți că prinde cel mult viață când ești la Ideo Ideis?
A.T.: E o parte din mine care a suferit mult în adolescență. Simt ca partea aia primește validare și încredere.
V.B.: O dată la câți ani începi să simți diferențe între generații?
A.T.: Lucrez destul de mult cu adolescenți și în timpul anului. Nu simt ca sunt diferite generațiile care vin față de cele din anii trecuți. Față de generația mea în schimb există, într-adevăr, o diferență vizibilă. Sunt mult mai deschiși, mai liberi, mai vocali, mai tupeiști și cunosc mult mai multe lucruri decât cunoșteam noi. Îi invidiez pentru asta:)
V.B.: Care este piesa de teatru pe care ai vrea ca fiecare adolescent cu care lucrezi să o citească măcar o dată? De ce?
A.T.: Nu cred că piesele de teatru sunt scrise pentru a fi lecturate, ele sunt mai degrabă o partitură pentru actori și regizori. I-aș îndruma, în schimb, către filmele importante sau romanele esențiale.
V.B.: Care a fost un moment mic, aparent nesemnificativ, care te-a surprins sau care a rămas cu tine de-a lungul edițiilor precedente ale festivalului și în ce calitate veneai atunci?
A.T.: Am fost doar ca trainer la Ideo până acum. Anul ăsta trupa cu care am lucrat mi-a făcut o surpriză pe care cu siguranță nu o să o uit prea curând. În rest, în fiecare an au fost întâmplări memorabile. Ideo este un mediu foarte bun pentru astfel de momente.