Același sentiment, la 20 de ani - Ideo Ideis, 2025

A început ediția a douăzecea la Ideo Ideis, un număr pe cât de oficial pe atât de nostalgic. Două decenii de festival și două decenii de când Alexandria are (încă!) doar un singur eveniment cultural pe an. În fine, voi rezista impulsului de a face un lamento lung și plin de indignări căci mi-am promis că în 2025 nu voi mai scrie ca și când aș avea 16 ani și prea mult timp liber. Revenind la Ideo Ideis, făcând abstracție de timp și spațiu și context social etc etc. Am avut același sentiment de la majoratul festivalului, dar acum s-a simțit parcă și mai pregnant.

Pe 31 august 2025 a avut loc festivitatea de deschidere, ținută la Centrul Multifuncțional pentru Tineri din Alexandria. Mergeam prin parc către Centru și vedeam cohorta de oameni în față, se distingea Beautiful Ones pe fundal și în momentul ăla am simțit că da, a început Ideo. Liceenii din trupele invitate în festival purtau toți tricourile festivalului (în 2025 cu inscripția Oamenii ne fac să continuăm) și pentru un moment m-am întrebat dacă nu cumva fac parte dintr-un cult fără să știu. Nu-mi am răspuns pentru că era irelevant - să înceapă ritualul, pardon, festivalul. Intră toți scandând pe ușile mult prea înguste și total nepregătite pentru ocazie ale Centrului și se așază în sală, pe scaune, pe jos, pe sus, pe unde apucă, nici nu contează (este primul an în care am prins loc pe scaun și am fost foarte mândră de mine). Luminile se sting, începe, intră pe scenă apoteotic Liviu Romanescu, directorul festivalului, care prezintă programul de anul acesta. Eu merg în fiecare an la deschiderile astea mai mult ca la stand-up decât ca la o festivitate, căci are Liviu Romanescu un mod de a face un itinerar să pară apogeul comediei. La un moment dat țin minte că a înghețat o imagine pe ecranul din spatele lui și am fost convinsă că face parte din actul teatral, că e, cum s-ar spune, un element de destindere comică. Am aflat ulterior că doar se stricase temporar un laptop.

Continuăm cu programul, se prezintă trainerii, spectacolele, cinemateca târzie, evenimentele destinate copiilor (doar avem repertoriu pentru toate vârstele) și, epicentrul festivalului, trupele de liceeni ce vor prezenta spectacolele la care au lucrat tot anul și care le-au adus invitația mult-dorită (Gong - Roman, A.C.T. - Bacău, Protha - Panciu, Mircea Albulescu - Câmpina, Atelierul de Teatru - Botoșani, Amprente - Brașov, Artwork - Iași și Les Dilettantes - Alexandria, trupa locală).

Oamenii râd în jurul meu, se pune și de câte un aplaud (singular, căci aplauzele prelungite irosesc prea mult timp și oricum sunt supraestimate), este familiar și frumos și cald. Este Ideo. Același, chiar dacă altul.

M-am bucurat foarte tare să trăiesc seara din postura adultului care a trecut prin (mai) multele etape ale festivalului și an de an revine din nou și din nou, mai detașat, dar cu la fel de mult entuziasm.

Mint, m-am simțit iar exact ca la 16 ani (și a fost exact ceea ce aveam nevoie, ca să răspund la întrebarea din sloganul din 2024 - Tu ce ai nevoie?). Și iată, același sentiment de reverie plus apocalipsă care îmi confirmă că da, a început oficial Ideo Ideis.

După festivitate ni s-a dat un scurt moment de respiro, iar apoi a avut loc primul spectacol profesionist al ediției cu numărul 20, Oleanna, însă spectacolul merită un loc separat de discuție.