Pe vremea tovarășului Stalin, când propaganda sovietică răsuna prin toate mijloacele și vibra în toate urechile, Diavolul ajunge la Moscova. Și Diavolul nu vine niciodată singur. Berlioz (Nagy Orbán), președintele grupului literar MASSOLIT, îi explică tânărului poet pribeag, pe nume Ivan (Szabó János Szilárd), de ce Isus nu a existat de fapt, semn că convingerile ateiste, specifice regimului, au ajuns până și la intelectualii vremii. Curios de sesiunea de îndoctrinare la care ia față, Woland (Rappert-Vencz Gábor), un auto-intitulat profesor de magie neagră, se apropie de cei doi literați, stârnind o dezbatere filosofică veche de când lumea: suntem noi stăpânii propriului destin? Absolut ironică decizia Diavolului, adică a lui Woland, de a justifica existența lui Isus, dar cum ar putea să nu aibă el dreptate ținând cont că l-a cunoscut personal pe Pilat din Pont, judecătorul acestuia?
Convingerea în liberul arbitru și capacitatea omului de a se autodetermina nu prea îi servește lui Berlioz atunci când acesta rămâne fără cap, exact așa cum i-a prevestit deterministul Woland. Iar Ivan, profund afectat de accidentul nefast, se comportă ca un nebun încercând să își dea seama cine e vinovat de moartea lui Berlioz: destinul, Woland sau Pilat din Pont?
Diavolul ridică cortina și ne lasă să asistăm la judecata lui Isus (Erdei Máté), executată într-un cadru scenografic excepțional (decor realizat de Sós Beáta). Dialogul dintre Pilat (Varga Sándor) și Isus revelă asemănările paradoxale dintre martir și diavol, căci ambii privesc dincolo de oameni și știu ce urmează să li se întâmple, iar o asemenea putere este înfricoșătoare pentru omul de rând, chiar și pentru guvernatorul Iudeei.
Altarul detaliat și luminos din scena judecății lui Isus face parte dintr-un cadru mobil care asigură, prin rotație, decorul necesar pentru fiecare scenă. De la Ierusalim ajungem în restaurantul boem în care aveau loc întâlnirile societății MASSOLIT, decorat cu bustul desfigurat al lui Stalin, unde Berlioz era așteptat. Însă ajunge doar Ivan, fără haine, aproape delirând. Prima parte a spectacolului se joacă cu răbdare, pentru a nu rata detaliile importante din începutul cărții lui Bulgakov, intriga se construiește pas cu pas, și nu te lasă să respiri, pentru a da drumul în a doua parte adevăratului extaz.
Maestrul și Margareta (Frumen Gergő și Sosovicza Anna) par niște personaje secundare atunci când sunt introduse, însă își capătă importanța pe parcurs. Maestrul pare un simplu nebun, care la fel ca și Ivan, și-a ieșit din minți din cauza unei conspirații cu Pilat din Pont. Geniul acestuia se dezvăluie odată ce apare Margareta, prima care i-a descoperit talentul citindu-i manuscrisul. Deși dragostea lor este trăită mai degrabă din amintiri, este elocventă intensitatea dureroasă a despărțirii dintre ei. Relația dintre ei cade sub egida mânii lui Woland, căruia nu îi erau suficiente jocurile perfide pe care le-a inițiat în lumea mondenă a Moscovei. Asistenții lui Woland, Behemot (Orbán Zsolt), Korovyov (Rappert-Vencz Stella), Azazello (Keresztes Ágnes) și menajera Hella (Bogár Barbara) sunt cei care întind capcanele victimelor Diavolului și fac toată munca grea, dar felul în care o fac e plin de eleganță și rafinament! Totuși, e nevoie de profesionalism pentru a recruta toți păcătoșii.
Îndrăgostiții lui Bulgakov, geniul nebun și amanta acestuia, au de parcurs un drum lung până a putea fi din nou împreună. Margareta este gata să încheie un pact cu Diavolul pentru a ști măcar dacă Maestrul ei e în viață, lucru care se și întâmplă. Deși Margareta a avut deja o căsnicie și relația extraconjugală cu Maestrul, în fața lui Woland are aerul unei fecioare. Îi e parteneră Diavolului la un bal nebunesc, un carusel de emoții și de ipostaze năucitoare, care se simt ca o sută de vieți trăite într-o noapte, iar pentru acest serviciu, îi cere diavolului ce își dorește cel mai mult, își vrea maestrul înapoi.
Regizorul Sardar Tagirovsky păstrează autenticitatea rece a textului rusesc, îmbogățindu-l cu o imagistică teatrală saturată în scene pline de senzații puternice. Mesajul autorului este păstrat și livrat fidel, prin paharele de vodka turnate și steagurile Uniunii Sovietice fluturate ostentativ, epoca sovietică nu este glorificată, ci dimpotrivă. Dimensiunea politică a textului este conservată și aduce în mod evident o critică la adresa stalinismului. Dramatizarea textului, realizată de Kozma András, îmblânzește teroarea vremurilor ilustrate și aduce în prim plan opoziția dintre personajul complex Woland și divinitatea subînțeleasă din spectacol.
A Mester és Margarita / Maestrul și Margareta adună o echipă minunată de actori într-un vals idealist, poate nu așa cum și l-ar fi imaginat Bulgakov, dar varianta lui Tagirovsky plasează întrebările din roman într-un plan actual și dinamic. Spectacolul nu e doar despre lupta dintre bine și rău, nu e un basm fantezist, e o reprezentare a complexității minții umane și a iluziilor pe care le poate crede. Și totuși pare că nu Dumnezeu, ci Diavolul poate să ne spună cine suntem și în ce mod vom înceta să mai fim.
(Foto: László Czinzel)