În cele ce urmează, notații la cald despre toate spectacolele văzute.
02.02.2026 - Kohlhaas (Trupa "Harag György")
Poate cel mai complex și ambițios spectacol dintre cele văzute. Și împlinit, fără nici un dubiu. Pornind de la text. Regizorul Bélai Marcel (tînăr, și el fost student al lui Bocsárdi László, la Târgu Mureș) împreună cu dramaturgul Takács Réka au grefat peste textul clasic al lui Heinrich von Kleist fragmente din Un dușman al poporului de Henrik Ibsen, și sugestii, idei din interpretarea-rescrierea lui Sütő András. Așa eclectic cum poate părea, rezultatul e totuși extrem de coerent, un discurs perfect articulat despre dreptate privită ca valoare absolută și despre limitele pe care le avem - sau nu - în căutarea ei și afirmarea propriului adevăr.
E vorba despre un geambaș din perioada Reformei, dintr-o localitate din Brandenburg, om renumit și apreciat pentru corectitudine, care merge să-și vîndă caii undeva în Saxonia. La trecerea prin moșia casei von Tronka, nobilul Vincent îi sechestrează pe nedrept doi cai pe care urmează să i-i restituie după două săptămîni, la întoarcere. Doar că în timpul acesta îi aduce în stare deplorabilă (asta după ce pusese să fie bătut și alungat servitorul lui Kohlhaas, rămas să-i îngrijească). Kohlhaas nu-i primește; refuză compensații bănești, vrea doar să i se restituie caii așa cum i-a lăsat, în stare bună. Cere să i se facă dreptate urmînd întocmai căile legale (avocat, proces, plîngeri din ce în ce mai sus). Previzibil, von Tronka are relații suspuse, puterea coruptă din Saxonia îl umilește pe Kohlhaas. Care pornește la o cruciadă ca să-și facă singur dreptate. Devine fanatic. Își părăsește familia. Strînge în jurul lui o gloată de năpăstuiți revoltați ca și el care jefuiesc, ard orașe, ucid. Intervine Luther care-i explică despre justiția imanentă etc. Kohlhaas e neclintit. În final, acceptă să oprească războiul civil, i se dă satisfacție în cauza împotriva nobilului von Tronka, scopul său direct, dar e condamnat și executat pentru crimele și distrugerile pe care le-a săvîrșit și instigat.
Paralelismul cu piesa lui Ibsen în care "dușmanul poporului" e și el dispus să moară cu dreptatea lui de gît, e evident, astfel că lungul monolog decupat din ea pe care-l rostește impecabil Moldován Blanka (în chip de consilier al principelui), într-un crescendo și ritm impresionante, se integrează perfect. E doar una dintre demonstrațiile de forță actoricească a acestei actrițe care pare să stăpînească toate registrele artei sale (vezi și jocul ei stratificat, nuanțat din Sopro / Șoapte din umbră).
Decorul (Fornvald Greti) și costumele (Lokodi Aletta) subliniază și ele maniheismul eroului: domină culorile alb și negru - nuanțe apar doar la naratori (vezi mai jos), anume alb-gălbui-crem cu fireturi de aur, și consilierul, tonuri de gri.
Cum prezinți un asemenea text publicului? Cum i-l "traduci"? Bélai Marcel a ales un spectacol studio, în sala mică a teatrului, cu toți actorii la vedere, aproape de public, și a combinat discursurile scenice. O parte din text e spus de doi naratori (Bogár Barbara și Budizsa Evelyn) - cu favoriți masivi lipiți pe față: totul la vedere. Ei introduc povestea și, din cînd în cînd, o comentează ieșind firesc din convenție - și alți actori dialoghează relaxat cu publicul în pauză, Diószegi Attila de exemplu. Tot ele au și cîte un mic monolog în care-și dau măsura (dicție uluitoare la Budizsa Evelyn, schimbare completă față de senzualitatea din Hella din A Mester és Margarita / Maestrul și Margareta la Bogár Barbara). Între intervențiile naratorilor, acțiunea propriu-zisă curge în ritm susținut. Kohlhaas al lui Orbán Zsolt, în cămașă albă, costum și cravată negre e un om așezat care refuză să înțeleagă ce e de neînțeles, de fapt. Jocul lui e echilibrat, fără excese, ieșind din rezervă numai în scenele de luptă. Bine construitele scenele lui cu soția (Sosovicsa Anna, în aceeași linie ingenuă din Margareta). Aceeași Sosovicsa Anna schimbă complet registrul în rolul nobilului von Tronka. Cum în registru complet diferit de cel blajin, în care-l văzusem în A Mester és Margarita / Maestrul și Margareta, joacă aici Diószegi Attila: face trei personaje, navigînd între fățărnicie, vulgaritate și violență. Tot trei personaje, diferite ca structură, face aici extraordinarul Szabó János Szilárd: e slujitorul lui Kohlhaas (demn, corect, credincios, obidit), apoi slujitorul consilierului (umil, slugarnic) și căpetenie de răsculați (impetuos, năvalnic); aceeași construcție inteligentă a rolurilor pe care o remarcasem la el și în spectacolele anterioare. Completează distribuția (și povestea) Keresztes Ágnes (patru personaje, cu apariții scurte, dar care se rețin), Gaál Gyula (avocat, întîi, rolul său cel mai consistent, apoi vecin, domnitor...) și doamna Méhes Kati - un Luther interpretat cu măiestrie discretă.
Spectacolul acesta e copleșitor prin ritm și prin performanțele actorilor care joacă cu evidentă plăcere. Mare păcat că un asemenea spectacol, date fiind condiția teatrelor din orașe mici, se joacă rar. Îi doresc viață lungă.
Despre celelalte spectacole citiți aici.