Pe drum se încheagă o solidaritate improbabilă între ravers și cei doi "intruși", un mic trib în formare, cu momente de forță pură și cu o privire lucidă aruncată peste morțile întâmpinate: se conștientizează șocul, dar nu se mai poate face nimic, decât să mergi mai departe. Cum ai vrea să sfârșești? Sirāt se raportează la moarte ca la un ritual - iar ritualul are multe forme: dure, brutale, fulgerătoare, blânde mai rar. Fiecare pierde ceva sau pe cineva, fiecare lasă ceva deșertului. Doar Luis pare să trăiască până la capăt pierderea, mai ales atunci când sapă, într-un ultim gest omagial, două morminte în nisip. Muzica devine muzica deșertului, nu doar un beat de rave, iar peisajele, aproape selenare, transformă filmul într-un ritual de trecere, nu într-un simplu road-movie.
Sirāt - "calea", "podul" către un dincolo posibil - e aici tărâmul dintre lumi, locul unde mergi ca să nu te mai întorci, locul unde îți lași sufletul; un one way ticket în care fiecare pas poate fi ultimul, ca în Dune: power of the desert. Laxe încarcă totul cu o experiență senzorială radicală - sunet, imagine, vibrație - esența cinemaului ca senzație, disperare, adrenalină și o formă bizară de libertate.
Sirāt e și un film despre felul în care sunetul modelează realitatea. Beat-ul techno devine mai mult decât fundal: e ritm cardiac colectiv, e liturghie laicizată, e singurul lucru care mai ține tribul ăsta provizoriu laolaltă când totul - istorie, război, familie - se dezintegrează în jur. În deșertul ăsta-purgatoriu, muzica e și drog, și busolă, și cortină de fum: acoperă golul, dar îl și scoate în evidență, tocmai prin repetiție obsesivă.
În filmografia lui Laxe, Sirāt pare să împingă totul la extrem: dacă în Mimosas drumul avea încă o direcție spirituală recognoscibilă, aici cărarea devine linie subțire între viață și moarte, între sens și "trance în gol". De-aia poate că filmul împarte atât de violent publicul - pentru unii, miraj hipnotic și experiență totală, pentru alții, rătăcire enervantă prin nisip. Dar tocmai în ruptura asta stă farmecul lui: Sirāt nu vrea să "explice" nimic, ci să te prindă în dansul lui de sfârșit de lume și să te lase să-ți răspunzi singur la întrebare: uite-așa ai vrea să mori? Sau ai fugi înapoi, la siguranța lumii de dinainte de rave?