Este titlul rămas pentru a vorbi despre Changing lanes (dramă psihologică/film de acţiune, cu Ben Affleck şi Samuel L. Jackson), după ce am încercat variantele:
- Căderi libere: ca-n filmul cu Michael Douglas, cei doi (un avocat ambiţios şi un alcoolic divorţat) o iau razna după un banal accident de maşină care le schimbă viaţa - mai întîi în rău, apoi (de fapt) în bine;
- Mica mafie: ca-n "Vîrsta inocenţei", există o scenă excelentă în care soţia tînărului avocat (Amanda Peet) îi dă întîlnire la un restaurant, îl ia la sentiment spunîndu-i că ştie de relaţia lui cu secretara (Toni Collette - formidabilă ca întotdeauna!), că-l înţelege etc., dar că - şi aici vine lovitura - e mai bine să facă ce i-a zis tatăl său (Sydney Pollack), adică o fraudă legală...
- Junele Cohen: cînd Banek (Affleck) se întoarce la birou, după o zi care i-a dat toată viaţa peste cap, îl găseşte acolo pe junele aspirant Cohen ce făcea anticameră pentru un post; "Toată lumea a plecat, ce mai cauţi aici?" "Mi-aţi spus să v-aştept!". După care Cohen spune aşa, la-ntîmplare, o frază cu greutate, o frază semnificativă pe care o vedeai venind de la un kilometru - iar Banek, bingo!, găseşte rezolvarea dilemei sale morale...
Cu stîngu-n dreptu' defineşte însă mai bine calităţile & cusururile acestui film ambiţios, bine construit, bine lucrat, bine jucat (Affleck face cel mai bun rol al său - căci, atenţie: Oscarul (ex aequo) nu l-a luat pentru interpretare, ci pentru scenariu!) şi care, cu toate acestea, eşuează lamentabil pe ultima sută de metri, cînd devine tezist, plîngăcios şi total neplauzibil.
Este problema dintotdeauna a filmelor americane: cîtă vreme stau pe banda acţiunii, sînt OK; cînd deraiază pe "filozofie", sînt de 2 lei...