Changing Lanes

Probabil că regizorul Roger Michell nu s-a gîndit să-şi construiască filmul după titlul său, Changing Lanes, dar impresia pe care o ai, ca spectator hîrşit de tot felul de thriller-uri mai mult sau mai puţin psihologice, este că filmul său se loveşte tot timpul între oglinzi, imaginile răsfrîngîndu-se una într-alta şi nici o cale fermă nearătîndu-se. Este uşor să îţi spui că Michell a primit bani pentru un thriller pe care l-a dorit mai mult psihologic şi mai puţin comercial; că a dorit ceva mai mult decît o consacrată structură dramaturgică, la fel cum şi-a rugat operatorul să filmeze mai acana, ca rezultatul să arate şi un pic a film independent... Neajutat deloc de un scenariu elastic şi cel puţin clar, filmul nu are cum să te facă atent şi cu atît mai puţin să te ţină în scaun pînă la sfîrşit, o plictiseală groasă şi un sictir amar răzbătînd din fiecare replică dar şi din caznele actorilor de a face convingătoare nişte fraze scrise fără simţul ritmului şi al unei minime eficienţe.

Pe scurt, filmul pleacă din momentul producerii unui accident care va schimba viaţa celor doi conducători auto. Unul e avocat în afirmare (Ben Affleck) la o firmă de prestigiu, celălalt (Samuel L. Jackson) încearcă să-şi salveze copiii de traumatismul divorţului de soţie. Şi de la un personaj, şi de la celălalt pornesc nişte încrengături deloc originale, care ar dori să schiţeze trama pe care să se ţeasă drama celor două personaje confruntate cu o situaţie-limită. Din păcate, broderia e tipică. Avocatul e de succes, dar nu prea vrea să facă jocul murdar al şefului-socru. Divorţatul are probleme cu alcoolul şi de asta l-a şi lăsat nevasta, care totuşi îl iubea. Cei doi eroi devin adversari, luptînd fiecare pentru propriul interes, dar ajungi să te întrebi de ce atîta zdroabă cînd motivaţiile urii sunt subţiri.

Scenariul e atît de îmbîcsit şi (de)serviciul actorilor atît de eficient, încît de la o secvenţă la alta de ce se urăsc cînd se pare că sunt potriviţi să fie prieteni şi toate motivele care îi asmut s-ar părea că sunt făcute ca să-i împrietenească. Unde mai pui că Ben Afflack e probabil cel mai nefotogenic din toate filmele pe care le-a făcut pînă acum. Samuel L. Jackson are look-ul schimbat, dar ce folos. Dacă Joel Schumacher ştie să prăvălească destinul unui om de la un eveniment minor (un ambuteiaj într-o zi toridă) pe o pantă tot mai abruptă şi mai violentă, spre distrugere (în Falling Down), Roger Michell speră în van să facă ceva similar. Efortul său pune Changing Lanes pe lista deschisă a producţiilor pe care le vezi şi le uiţi fără voie şi fără remuşcări.