Me and You and Everyone We Know / Eu, tu şi toţi cei pe care îi ştim a luat la Cannes, anul trecut, premiul de debut - Camera d'Or; scenariul şi regia sînt semnate de o femeie, Miranda July, tot ea joacă şi rolul principal, iar Eu, tu şi toţi cei pe care îi ştim se mişcă în spaţiu - de la "eu" la "tu" şi de la "eu şi tu" la "toţi cei pe care îi ştim" - ca şi cum ar fi vorba de telefonul fără fir...
Există şi telefoane în filmul Mirandei July, dar încă şi mai multe mesaje pe internet. Oamenii - mari şi mici - simt nevoia să comunice, numai că a devenit - iată - mai simplu să vorbeşti la telefon sau să scrii un e-mail sau să conversezi pe messenger decît să te-ntîlneşti, faţă-n faţă, cu cineva. Pînă la un punct, Miranda July ar putea fi văzută ca "un Woody Allen cu fustă": fragilă, nesigură, pradă nevrozelor sale urbane, fidelă aceluiaşi univers pe care-l cunoaşte bine, unui cinematograf al dramelor infinitezimale şi al comediei fundamentale care este viaţa. O eroină cehoviană rătăcită în epoca Mac-ului. E precum Miranda - din Furtuna lui Shakespeare - lăsată de capul ei, fără un părinte - Prospero care să o îndrume, să-i reteze avînturile mirate, să o întoarcă din visare. "O, mîndră lume nouă!" pare să rostească, la tot pasul, "noua" Miranda (numită, în film, Christine) simţind, pe pielea ei, cît de "mîndră" este această lume; atît de mîndră încît i se întîmplă, adesea, să nici n-o bage în seamă pe Miranda / Christine...
Miranda July nu pare să aibă nimic cinic în alcătuirea ei. Candoarea ei nu este jucată; tristeţile ei nu-s "intelectualiste". Poate, dacă ar fi împins-o un pic mai mult înspre "spleen" / stressul metropolitan, şic şi sofisticat, Christine a ei n-ar fi fost decît (încă) o Annie Hall - zăpăcita eroină a lui Woody Allen. Aşa cum e-n film, Christine / Miranda e "prinsă" la timp: înainte şi-napoi, ca un yoyo moale, leneş şi lent, personajul ei se izbeşte de lume şi se retrage. Şi, în scurtul răstimp în care atinge lumea, scoate afecte triste şi efecte hilare.
Există multe momente minunate în filmul Mirandei July. Preferatul meu: acela în care un puşti intră pe mess, "înainte şi-napoi"... Poanta e colosală: vedeţi filmul spre a vă convinge!