Întâlniri într-o lume roz - Me and You and Everyone We Know

Într-un film în care fiecare dintre personaje vrea să scape cumva de singurătate şi să-şi deschidă puţin carapacea - devenită uniformă impermeabilă şi nu foarte vizibilă - nu se întâmplă lucruri foarte mari sau spectaculoase (cum e, de altfel, regula în filmele independente, cu teme "nespectaculoase", precum singurătatea, alienarea, lipsa comunicării dintre oameni). Me and You and Everyone We Know (semnat Miranda July) este un film ale cărui personaje ar putea recunoaşte oricând că deasupra capului le-au răsărit nişte antene firave cu care detecteză prin mediul înconjurător existenţa unor jumătăţi sau măcar a unor sferturi compatibile.

Între aceastea, cele mai puternice antene aparţin Christinei (interpretată chiar de Miranda July), o femeie care trăieşte intens în lumea ei roz (de altfel, culorile-simbol, ca şi lumina, conferă o notă de pace şi tandreţe filmului), o lume puţin neobişnuită, în care se filmează singură cântând sau vorbind şi care, când merge la serviciu, comite, dacă nu acte artistice, atunci de altruism, conducând taxiul pentru bătrâni. Însă mereu există în ea şi cere să se manifeste o nevoie de deschidere şi de comunicare, chiar dacă nu ştie întotdeauna cum se poate face asta. Pentru asta, l-a găsit (sau pescuit: pentru ea diferenţa e irelevantă) pe Richard (John Hawkes), care tocmai s-a despărţit de soţia sa - nu aflăm motivele (şi e mai bine aşa) - rămânând cu doi băieţi, Peter & Robby, şi încearcă să se adapteze din mers schimbării din viaţa lui. Îl vede în magazinul de pantofi în care el e vânzator şi se îndrăgosteşte de el, căutându-şi apoi diferite pretexte pentru a-i ieşi din cale. E remarcabilă scena în care cei doi parcurg o bucată bună de trotuar împreună asociind parcursul acestuia cu o întreagă viaţă de cuplu pentru ca în final el să se dovedească mai mult ursuz şi brutal decât romantic, lăsând-o pe Christine să-şi consume dezamăgirea şi nedumeririle pe marginea drumului - "ruptura" (totuşi, nimic cu adevărat semnificativ nu s-a întâmplat) descrie, într-un fel, modul de a fi al personajelor din acest film savuros. Personaje care caută, sondează sau adulmecă aerul şi, odată lucrul găsit, se retrag iar temător, neşiind cum să iasă din ei sau dacă trebuie să o facă (sau când să o facă).

Pe lângă episodul tatonărilor dintre cei doi regizat în notă ludică, celelalte personaje contruiesc şi ele în jurul aceleiaşi idei a conexiunilor şi întâlnirilor mai mult sau mai puţin întâmplătoare dintre oameni: Robby, băiatul cel mai mic, o atrage într-o poveste blind (în cele din urmă, chiar într-o blind date în parc) într-un mod tipic zilelor noastre, pe chat, pe doamna (destul de acră de altfel) de la Muzeul de Artă Contemporană din oraşul lor (care îi tot refuză Christinei prezentarea lucrărilor ei filmate la muzeu), dar care se arată foarte entuziasmată de fanteziile sexuale ale lui Robby (în episodul extrem de hilar al metodei "înainte şi înapoi"...). Deşi e o simplă farsă, un joc de copil în care ea e victima, întâlnirea lor din parc nu este ratată, căci în final fiecare pleacă şi rămâne cu un zâmbet - o întâlnire care s-a produs şi care a avut mica ei semnificaţie în acest univers al conexiunilor mărunte.

Me and You and Everyone We Know e o comedie romantică, având ca plus un ton discret şi un mod intuitiv de a urmări personajele într-o lume în care subiectul însingurării e el însuşi pus în scenă destul de discret, ca şi cum ar fi la fel de banal ca multe alte mărunţişuri cu care trăim sau pe care le suportăm, în timp ce ne îndreptăm spre cei pe care îi mai ştim că sunt acolo, undeva, în aşteptare.