Me and You and Everyone We Know / Eu, tu şi toţi pe care-i ştim

 Fişă tehnică:

Cu: Miranda July, John Hawkes, Ellen Geer
Regie: Miranda July
Scenariu: Miranda July
Muzica: Michael Andrews
Producţie: Gina Kwon, IFC Productions şi FilmFour

 Premii: Camera d'Or 2005, Premiul special al Juriului la Sundance 2005 pentru Originalitatea viziunii


 Sinopsis:

Richard Swersey, un vânzător de pantofi care a rămas de curând singur, tată a doi băieţi, este pregătit şi dornic de întâmplări extraordinare. Dar când captivanta şi spontana Christine (Miranda July) intră în viaţa sa, îl cuprinde panica. Christine este artistă şi şoferiţă la "Eldercab", alternează între suferinţă şi speranţă, lăsând realitatea şi fantasticul să se întrepătrundă în arta şi viaţa sa. Viaţa nu este la fel de imponderabilă pentru fiul de 7 ani al lui Richard, Robby, care are o relaţie riscantă pe Internet cu o străină şi nici pentru fratele său de 14 ani, Peter, care devine subiect de experiment pentru fetele din cartier, care fac repetiţii pentru viitorul lor în dragoste şi căsătorie. Toate personajele caută apropiere în micile momente care le leagă cu alţi oameni de pe pământ.


 Declaraţia regizoarei:

Mă interesează oamenii care vor să se apropie unii de alţii - un cartier, o familie, un cuplu - dar care nu au mijloacele pentru a face acest lucru. Unele din cele mai eficiente ritualuri care ţin de apropiere sunt ritualurile care implică dezastrul. După coeziunea dezastrului, apare nostalgia după inocenţă, care precede criza. După nostalgie vine un sentiment covârşitor că nimic nu s-a schimbat în realitate. Aşadar acesta este un film în care foarte puţine lucruri se schimbă, însă schimbările infime care apar sunt declanşate de capacitatea personajului de a face faţă momentului, de a rămâne deschis în faţa problemelor. Personajele sunt întotdeauna tentate de criză, însă adevăratele drame sunt microscopice.

Deoarece acest film are loc acum, în prezent, el este infuzat de un fel de sexualitate definită de singurătate şi izolare autoprovocată. Aceşti oameni aleg căi indirecte, uneori chinuite, unii spre ceilalţi, pentru că nu sunt siguri că există cineva care aşteaptă la capătul drumului, email-ului, semnalului, zilei care urmează nopţii de fantezie.

Am experienţă în actorie, ficţiune literară, video şi artele sonore. Toate aceste forme m-au ajutat mult la crearea scenariului. Indiferent de mediu, întotdeauna mă interesează doar oamenii reali, care trăiesc cu frică şi speranţă exuberantă.


 Întrebări şi răspunsuri cu Miranda July

Întrebare: De unde a apărut ideea acestui film?
Miranda July: Acest film a fost inspirat de dorinţa mea din copilărie şi anume aceea ca în viitor să mă găsească cineva, ca magia să coboare în viaţa mea şi să transforme totul. Ideea a evoluat şi din felul în care această dorinţă a progresat pe măsură ce mă maturizam, devenind ce în ce mai temătoare şi mai deformată, totuşi, plină încă de speranţă.

Întrebare: Aveţi o pregătire vastă în mai multe forme artistice. Cum au inspirat aceste medii procesul cinematografic?
Miranda July: Pentru mine, există un singur mediu, o singură voce interioară. Mediile - actoria, povestirile, piesele radiofonice, filmele - reprezintă vocea care rezonează cu diversele faţete ale personalităţii mele. O parte din mine adoră invenţiile tehnice şi petrece luni de zile căutând modalităţi noi de a combina actoria cu tehnologia video. Dar cealaltă parte din mine crede că toate astea sunt plictisitoare şi vrea doar să joace pe scenă. O altă parte din mine este timidă şi vrea doar să scrie o poveste în camera mea şi să nu trebuiască să interacţioneze cu nimeni. Partea din mine care face filme este ambiţioasă şi vrea să converseze cu întreaga lume.

Întrebare: Cum sunt fiecare din rolurile de scenarist/regizor/actor, esenţial diferite pentru dumneavoastră? Care postură este cea mai incitantă?
Miranda July: A fi scenarist şi actor pentru mine sunt lucruri foarte similare. Pe măsură ce scriu, repet scenele, recit dialogurile cu voce tare, lucrez la expresii şi apoi transfer aceste idei pe hârtie. Când ajung pe platou am tot scenariul în cap, ca şi cum ar trebui eu să joc fiecare rol. Procesul de scriere este foarte intuitiv pentru mine, însă şi foarte solitar, iar când regizez am brusc nevoie şi de alţi oameni. Când regizez încerc să îi încurajez pe colaboratorii mei să se simtă la fel de liberi cum m-am simţit eu scriind la mine în cameră. Este mai greu, dar satisfacţiile sunt incredibile.

Întrebare: Cum a fost să lucraţi cu atât de mulţi copii?
Miranda July: A fost minunat! Au adus atât de multă iubire şi tandreţe şi este minunat să te simţi aşa toată ziua când lucrezi.

Brandon, care joacă rolul lui Robbie, a fost primul copil care a participat la preselecţie. Personajul trebuia să aibă 7 ani, iar noi căutam un copil de 9 ani care arăta de 7. Brandon avea 5 ani. Nici nu ştiam dacă ştie să citească. Aşa că l-am rugat să improvizeze, dar el s-a întors spre noi şi a zis "La partea cu caca când ajungem?" Apoi a jucat; memorase fiecare replică şi era foarte bine pregătit. Am fi putut filma - era un mic geniu. Am încercat să găsim pe cineva mai în vârstă însă el împlinise deja 6 ani şi îmi doream mult să joace el rolul. Mama lui a spus că acesta a fost singurul lucru potrivit cu vârsta lui pe care îl făcuse vreodată. Toate lucrurile legate de caca îi erau complet familiare şi se potriveau cu vârsta lui. Dacă nu aduci ruşinea în ecuaţie, pur şi simplu nu-ţi iese. Aceasta a fost abordarea mea cu toţi copiii.

Pe Miles Thompson l-am găsit în ultimul moment, a fost unul dintre puţinii oameni pe care a trebuit să-i aducem cu avionul de la New York. Căutam un băiat care nu avea nimic macho în el şi Miles era exact ce căutam. Este atât de dezvoltat pe alte nivele, este complet pe alt plan. A fost minunat să-l avem acolo, actoria este doar unul din multitudinea de lucruri care îl interesează. Pe el l-au interesat experienţele şi ce putea învăţa din ele - un lucru rar în industria cinematografică, care este puternic orientată spre scopuri.

Carlie Westerman este Sylvie. Nu o intimidează nimic, chiar în situaţii foarte stresante. Din când în când ne dădea sugestii subtile - mie şi lui Chuy Chavez. Însă toţi am simţit că eram în prezenţa unui adevărat star şi era dificil să nu fii de acord chiar cu cele mai bizare idei care veneau de pe faţa ei serioasă de copil de 10 ani.

Întrebare: A fost dificil să fii regizoarea unui film în care copiii trebuiau să se comporte ca adulţi?
Miranda July: În ziua în care Miles, Natasha şi Najarra jucau scena din dormitorul lui Peter, cei trei adolescenţi au devenit un grup aparte, iar eu m-am simţit minunat de irelevantă. A fost o scenă dificilă din cauza naturii sale sensibile, însă eu am regizat foarte puţin în acea zi. Eram parcă genul de mamă de modă veche care te face să te simţi prost încercând să-ţi înţeleagă universul. Aveau propriul lor ritm, foarte serios şi stânjenitor şi mi s-a părut perfect pentru acest ritual sexual.

Întrebare: Acest film este foarte personal; cât de important este ca munca să îţi reflecte propria personalitate?
Miranda July: În fiecare zi simt nevoia să fac ceva, indiferent în ce mediu. Fac asta pentru că sunt total captivată de alţi oameni şi vieţile lor şi pentru a petrece timpul într-o manieră acceptabilă. Nu mă gândesc în mod conştient că munca îmi reflectă propria personalitate, de fapt uneori mă gândesc că am scris o scenă care nu are nici o legătură cu mine, însă aceste scene îmi provoacă un şoc mai târziu, când realizez că eram cu un milion de paşi înainte şi restul fiinţei mele se mişca îngrozitor de încet.


 Biografie Miranda July

Me and You and Everyone We Know (IFC Films/Film Four) este lungmetrajul de debut al Mirandei July, ce a avut premiera mondială la Festivalul de Film Sundance 2005. Scenariul a fost realizat în cadrul unor ateliere la laboratoarele de scenarii şi cinematografie Sundance în 2003 şi 2004. July a câştigat premiul cinematografic internaţional Sundance / NHK.

Miranda July face filme, roluri, înregistrări şi combinaţii de aceste lucruri. Filmele sale de scurt metraj (Haysha Royko, The Amateurist, Nest of Tens, Getting Stronger Every Day) au fost vizionate pe plan internaţional în locaţii ca Muzeul de Artă Modernă şi Muzeul Guggenheim. Nest of Tens şi o instalaţie sonoră, The Drifters, au fost prezentate la Bienala Whitney din 2002. July a participat la Bienala Whitney în 2004 cu learningtoloveyoumore.com, creat cu sprijin din partea Fundaţiei Creative Capital, în colaborare cu artistul Harrel Fletcher. Prezentările multimedia semnate July (Love Diamond, The Swan Tool, How I Learned to Draw) au fost prezentate în locaţii ca Institutul de Artă Contemporană din Londra şi The Kitchen în New York. Povestirile ei pot fi citite în The Paris Review şi The Harvard Review, iar piesele sale radiofonice pot fi ascultate în mod regulat la emisiunea The Next Big Thing, de pe NPR.