O vivacitate electrizantă pune în joc trupa Teatrului Municipal Baia Mare în recenta premieră Tigru prezentată în cadrul Atelierului cu numărul 32, desfășurat între 13 - 19 iunie 2026. Sprinteneala dialogurilor din textul Gianinei Cărbunariu (publicat pe LiterNet aici) este amplificată exponențial, benefic, de actorii implicați în proiect, deciși să facă din spectacolul lor un detonator de energii artistice, supravegheat intuitiv și dirijoral de tânărul băimărean, debutant în materie de regie, David Fărcășan. Spectacolul cucerește prin ritm alert, compoziție mozaicată a secvențelor amprentate cu suflu parodic, frecvente și uimitoare schimbări de registru vocal al actorilor, oferind o dinamică adecvată ansamblului construit și suculente momente de comic burlesc, savurate ca atare de public. Derulat într-un spațiu cu decor minimal (scenografia Mihai Vălu), format din cuburi-taburete gri în continuu amplasament mișcat, spectacolul pune accent pe actori și pe puterea lor de persuasiune în rolurile încredințate, desigur, și ele în mișcare, în schimbare rapidă. Un spectacol vertij așadar, care rostogolește subtil o metaforă puternică: tigrul. Nu tigrul bengalez sau siberian, ci tigrul urban, tigrul din noi.
Cazul real cu un tigru scăpat de la zoo, rătăcind dezorientat pe străzile orașului, primește potențări fanteziste în imaginația autoarei textului, dar prilejuiește și acumularea unor frânturi de critici sociale asupra comportamentului uman. Reacțiile diferite la stranietatea momentului întâlnirii cu felina-monstru, felina-simbol, numit în glumă Mișu, depășesc dimensiunile unor reel-uri cu miză focalizată pe divertisment tip You Tube. Nici vorbă să se rezume la atât. Primul rinocer ionescian văzut de Bérenger și Jean de pe terasă, scăpat, probabil, de la grădina zoologică (zic ei), nu rămâne un simplu "rinocer". Scopul preluării și prelucrării simbolisticii acestor texte e declarat metafizic și ține de metafora teatrală implementată în mentalul spectatorului. În Tigru translația se face disimulat, nu ca în teatrul absurd ionescian. Apelând la estetica informativă a dicționarului, Cătălin Mocan, decăzut din drepturile personajului Mișu, deci simplu actor, este pus să dea citire datelor caracteristice, orientative despre... tigrul cel real. Pe fondul sonor al unor compoziții originale (autor Călin Ionce) se intră tiptil-tiptil în fondul problemei: decuparea unor scene de viață din cotidianul abrupt și săltarea lor în conotații semnificative. Mesajul se bazează pe interferențele subtile dintre semnificant și semnificat. Tigrul real și tigrul din noi. Tigrul-simbol al rapacității și al cruzimii din noi.
Nuanțările acestui binom al sugestivităților țintite sunt exprimate de actori în dulce și natural balans ludic. Preluat din multiplele fețe ale cotidianului și prelucrat inspirat de Gianina Cărbunariu în text, raportul astfel constituit primește consistență și viabilitate prin prestația actorilor. Fațetele metamorfozelor la care este supus nucleul simbolic sunt eșalonate în scene vivante, policrome. Nu lipsesc nici momentele de lirism declarat, insinuat în epicitatea neaoșă a scenetelor. Actorii întruchipează tipologii și fizionomii pitorești din fauna actualității, care mai de care. Avem pe Politicianul veros, tras în contur caricatural de Eduard Bîncu. El este și Zugrav 2, dar face furori în rolul Pensionarului neajutorat, angajat în luptă directă cu derbedeii din fața blocului, care mânjesc pereții blocului cu căcat și-i sparg geamul. De altfel, toți actorii vădesc posibilități infinite de a se transpune în diferite tipologii. Andrei Han îmbracă hainele și caracterele a șase personaje diferite. Excelent este în Zugrav 1 și Proprietarul unei mașini bengoase, alături de Alexandra Vanci, întruchiparea personificată a BMW-ului cu care se fălește. Alexandra Vanci reușește partituri de un comic irezistibil în Directoarea Băncii, Homeless 1, Turista din Japonia și un Porumbel ce-și plânge de milă. Din parc, acțiunea se mută în bancă, într-o sufragerie banală, în taxi, în grădina zoologică, pe șantier, pretutindeni unde trăiesc oameni și conflicte mocnite se transformă subit în dispute aprinse, colorate comic. Taximetrista pragmatică este Denisa Blag, transformată în Doctoriță, Documentaristă și simplă Angajată. Wanda Tamas e când Turista din Franța, când Vrăbiuța sau Animalul 3. Diana Podăreanu e Translator și Animalul 2. Reproșuri aduce o parte a criticii de specialitate creării Personajului colectiv din final, care face trimitere la Un alt tigru, asumat didacticist rolului social al vigilenței civice. Cam tezist, într-adevăr finalul, un fel de apendice redundant. Ideea cristalizată cu emoție, desprinsă din fluxul secvențelor derulate provocator prin fața spectatorilor este că fauna umană este mai periculoasă decât orice fiară sălbatică. O concluzie incomodă, dacă nu chiar jignitoare adusă condiției umane, proslăvită ca spirituală și civilizată. Oricând în postură de îmbunătățire.
Până la urmă, Tigru(l) băimărean este tratat de echipa teatrului ca un eseu scenic despre frică și amenințare. Amândouă prezente în teatrul de operațiuni sociale ale actualității. Ți-e frică să ieși din apartament că nu știi cine, ce va da peste tine, mutilându-ți personalitatea.
Fapt e că... un tigru a evadat din grădina zoologică și de aici au apărut toate problemele și spectacolul problematizează ironic și ilar tot ce se poate imagina în jurul acestui fapt. Un spot publicitar la berea Ursus spune: Ascultă ursul din tine. De ce nu tigrul din tine?
(foto: Teatrul Municipal Baia Mare)








