Povestea muzicală a lui Ulise, prezentată de Asociația par Coeur din București sub titlul Așteptându-l pe Ulise a entuziasmat publicul băimărean în ediția 2026 a Festivalului Atelier în așa măsură încât unii au considerat spectacolul-concert ca un punct culminant în cadrul programului festivalier. Pentru că a adus sub lumina rampei acea enigmatică armonizare cu farmecul inegalabil al mitologiilor străvechi, transferate în hainele prezentului sub forma unui limbaj inedit, când liric, când misterios, când de o seninătate parodică și când de-a dreptul dramatic. Proiectul conceput de Cristina Juncu spune povestea călătoriei pe mare a eroului într-un stimulativ stil evocativ pe care numai muzica o poate da unui subiect arhicunoscut. De la tonalități grave la ghidușii melodice năstrușnice, de la invocarea destinului în mimetic metru antic la versuri ce amintesc de folclorul copilăriei, spectacolul e susținut de patru interpreți vocali și instrumentele lor.
Sebastian Marina schițează un Ulise cu real potențial tragic. Joc divizat în aluzive portretizări de eroine feminine prestează Cristina Juncu dovedind calități vocale cuceritoare, adecvate partiturilor luate spre implementare scenică, de la Penelopa la Calipso sau naratoare ce-și acompaniază discursul la diferite instrumente cu coarde, mânuite cu grație și delicatețe. Eliza Păuna este Athena, zeița înțelepciunii și o altă naratoare, implicată în povestea muzicală ce se acompaniază la pian. Alexandros Raptis este însuși Poseidon, zeul mării, ce execută la percuție adevărate vijelii sau sonorizează tensionat frământările interioare ale eroului, torturat de dorința de a se regăsi pe sine cel adevărat în toiul aventurilor și deambulărilor sale în drum spre Ithaca. Sunt destul de ușor de observat influențele muzicale din Ada Milea, Bobi Dumitraș și Bobo Burlăceanu. Experimentele lor scenice s-au consolidat, devenind modele, au marcat un stil aparte recognoscibil în fenomenologia românesc actual.





