Dependențe virale - Oxygen la Festivalul Underground, Arad, 2026

Un duo artistic cu potențial remarcabil formează Ioana Predescu și Vlad Pavel în show-ul muzical-dramatic Oxygen, coproducție a Centrului Cultural Reduta Brașov & Asociația Bloom Brașov. Prin mesaj și impact violent asupra spectatorilor, spectacolul mizează pe componente accentuate de manifest teatral cu rezonanțe multiple în areal cultural și se înscrie cu brio în tematica propusă a actualei ediții (2026) Underground și anume Protest. Protest împotriva formelor desuete de limbaj, protest împotriva mentalităților edulcorante ale vieții, protest împotriva lâncezirii gândirii și a conceptualizărilor false. Muzica electronică inundă sala, aranjamentul muzical aparține de Horizon Soundlabs (Vasile Octavian), Florin Aflorei, la tobe Cosmin Haraga (punctând acutizări ale dialogului, impresionant într-un moment de virtuozitate percuționistă). Pe o scenă înclinată, formată din suprafețe geometrizate, îngustate ca niște masive instrumente pentru desen tehnic (echer, cerc, raportor), cu goluri și alunecări ce insinuează dificultatea de a te menține pe linia de plutire a vieții (scenografia Bianca Veșteman care semnează și coregrafia), pătrund provocator luminile și imaginile video promovate și proiectate de Petrică Munteanu, Aurel Eye (Alina Anca, Daniel Bega) într-un răvășitor joc vizual de implementare a neliniștii metafizice, rezoluții firești, extrapolate spectral, ale conotațiilor textuale. Regia semnată de Elena Morar sintetizează sincretic efectele adiacente, complementare unei viziuni de pătrunzătoare forță dramatică, pentru a le distribui pe jocul actorilor în tranșe elocvente pentru devoalarea structurilor psihice ale protagoniștilor purtători de mesaje.


Textul scriitorului și omului de teatru rus stabilit în Polonia, Ivan Vîrîpaev, Oxygen (traducere în limba română: Raluca Rădulescu) este un eseu teatral pe marginea adaptărilor survenite din cele zece porunci biblice, interpretate și comentate cu patos conflictual de cei doi protagoniști: El și Ea. Adică Sașa (Alexandru, un bărbat din provincia rusească) și Sașa (Alexandra, femeia roșcată din spațiul moscovit). Dezbărați de particularizări portretistice, ei sunt: principiul masculin și cel feminin. Prima poruncă (să nu ucizi) marchează strident morala creștină. E actul criminal comis de bărbatul îndrăgostit de o altă femeie care își ucide nevasta în grădină. Tot ce decurge de aici se încadrează în confruntări dure, incursiuni iritante în universul interior al protagoniștilor tulburat de himere. Rezultatul acestor sondări în conștiința împricinaților dezvăluie o lume în pragul amurgului. De aceea, este schițată compensativ profilul unei "omeniri în goană după oxigen". "Omul oxigen" tânjește după "femeia oxigen" astfel că se extinde comentariul crud despre adevărurile din lumea de azi.


În suita de episoade consecutive, declamând, cântând sau dansând, Ioana Predescu și Vlad Pavel conectează arta dramatică la cote înalte de experiment și divertisment. Spectacolul are consistență și unitate în asamblarea secvențelor, mereu alte ipostazieri ale conștiințelor împovărate ce caută mântuirea și beatificarea. Reflexul eticii creștine luminează în spațiul prăbușirilor repetate în sexualitate ca far călăuzitor pe drumul speranței. Se simte o sete atavică de ozonare a teatrului și a efectelor lui asupra mulțimilor debusolate, căzute în letargie.

(foto: Centrul Cultural Reduta Brașov)