Festivitatea de premiere a celei de a III-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul a fost mult mai vie şi mai emoţionantă decît dăţile precedente. Organizată din păcate la minima rezistenţă, ca un punct final care trebuia bifat repede, ea a primit zvîcul emoţional doar în momentul în care a fost anunţat Premiul Ovidiu Bose Paştina care începînd din acest an va recompensa un scurtmetraj de ficţiune, în memoria cineastului dispărut. Imaginile cu Ovidiu Bose Paştina, obţinute prin intermediul Castel Film şi a lui Vlad Păunescu (sosit şi el la Sfîntu Gheorghe) imagini filmate la mare, de prieteni (într-una, bizar, regizorul purta un tricou cu Laura Stoica) i-au emoţionat pe spectatorii care veniseră în număr mare, voioşi, să vadă cine ia premiile. Premiul acesta a fost acordat, coincidenţă, unui film foarte frumos, Terra incognita de Peter Volkart, în care un om pleacă în căutarea punctului unde nu există gravitaţie.
Seara zilei de vineri a avut o compensare pentru tristeţea pierderii unuia de-ai noştri în evoluţia spectaculară a actorului Philippe Martz care a urcat pe scenă de două ori, o dată ca să ridice Menţiunea specială pentru lungmetrajul L'Iceberg, a doua oară pentru a ridica Premiul publicului. Ca un adevărat show-man, uriaşul actor a făcut poze publicului (ne făcea semne, "daţi-vă mai aproape unii de alţii"), a făcut poze ecranului mare din spate, pe care erau proiectaţi cei de pe scenă, s-a dat pierdut, cînd a fost anunţat primul premiu. Ca un efect special, la un moment dat scena a fost invadată de fumul gros de la grătarul cu mici care duduia mai în spate. Marcel Iureş a prins un fluture din zbor şi l-a aruncat înspre Helen Gibbins care anunţa premiul de la animaţie. Organizatoarea Festivalului Internaţional de Film de Animaţie de la Melbourne şi-a manifestat dezamăgirea că n-a văzut mai multe filme de animaţie româneşti. Marie-Pierre Macia, care a fost mulţi ani directoarea secţiunii Quinzaine des Réalizateurs de la Cannes, a apreciat că cinematograful românesc trăieşte un moment important. Pilar Noury, producătoarea filmului care a luat Trofeul festivalului şi Premiul de imagine, "Heaven's Doors" a început să plîngă pe scenă. Emoţia era mare pentru că cei doi regizori ai filmului Swel şi Imad Noury sunt de fapt, copiii ei. Regizorii-copii au 20 respectiv 23 de ani, iar premiile de la Anonimul sunt primele pe care le-a luat acest film prezentat în februarie în Panorama Festivalului de la Berlin. Acolo, a povestit mama-producător a doua zi la micul dejun, juriul a văzut filmul de două ori şi pînă la urmă nu l-a premiat pentru că autorii lui sunt mult prea tineri.
Tinerii scenarişti români au fost şi ei premiaţi la închiderea festivalului şi la închiderea primului concurs de scenarii organizat de Fundaţia Anonimul. Premiul pentru scurtmetraj a fost primit de Răzvan Cucui şi Andrei Gruszinzski pentru Cronica unei morţi anunţate, în vreme ce la lungmetraj a cîştigat scenariul Tîrgul de Marius Tabacu. Generaţiei Aşteptate de la noi i s-a dedicat focul de artificii de la final care nu ştiu dacă a zgîlţîit sau nu ecosistemul, dar ştiu că a gonit toţi cîinii şi a strîns pe toată lumea în camping. Marcel Iureş, preşedintele festivalului, a spus chiar textual "mă pun în capul unei liste de actori care se oferă să facă film cu aceşti regizori". E un lucru foarte frumos din partea unui actor care lucrează acum regulat şi la Hollywood, care are doi agenţi americani, un rol sigur în partea a treaia a Piraţilor din Caraibe şi un nou scenariu de la Neil Jordan pe noptieră. Marcel Iureş şi-a repetat disponibilitatea la cocktailul de final cînd, după ce a povestit ce înseamnă profesionalismul, dar şi star-systemul american (şi cum echipa de la Hart's War a rămas trăsnită cînd el s-a oferit să se dezbrace "pe-o piatră" pentru că nu-i venise rulota la timp), a spus că cel mai mult i-ar plăcea să joace într-un film foarte românesc - Prostia omenească, Povestea porcului sau Capra cu trei iezi(!). Diferenţele dintre cum se face film la noi şi cum se face în America sunt uriaşe; la Hollywood totul pleacă şi ajunge la bani (iar sumele puse la bătaie sunt imense), dar Marcel Iureş a refuzat să se mute în America, preferînd să rămînă un (mare) actor român care din cînd în cînd se urcă în avion. Următoarea plecare e chiar acum, pe 25 august pentru Piraţii din Caraibe III.
Cocktailul din Filigoria Satului filmului a pus punct final unei ediţii una peste alta reuşite chiar dacă n-a mai beneficiat de girul unei vedete ca Peter Greenaway şi chiar dacă filmele selecţionate şi cele premiate au fost, ca de fiecare dată şi ca la orice festival, comentate. Din punctul meu de vedere, cu toate comentariile pe care le-am făcut pînă acum, Anonimul stă deja pe picioarele lui.